Primele trei pârtii se deschid, joi, la Sinaia
Publicat acum 7 ore si 29 minute
"Mai negociem, dar să nu mă deranjeze nici pe mine foarte mult! Eu sunt o femeie credincioasă, merg des la biserică şi m-am gândit să fac şi un bine totodată", spune o donatoare de ovule.
Un "bine", pe bani. Cinci mii de lei mai exact. Atât cere tânăra donatoare. Sunt multe astfel de anunţuri, deşi, legal, donatorii nu au dreptul să ceară bani. Asta potrivit legii donării de organe şi transplant, singura normă care acoperă o astfel de situaţie. Un cadru legal special pentru fertilizările in vitro nu există. În România nici măcar nu se ştie câte proceduri se fac anual şi, mai ales, în ce condiţii.
"Dacă ai nevoie de ajutor, dacă vrei... ne putem înţelege!", se oferă donatoarea de ovule. E o altă donatoare. Nu vrea bani, nu vrea să vadă copilul după naştere, vrea doar să ajute. Asta rezolvă doar o parte a problemei. Restul procedurilor sunt extrem de scumpe.
"Aici la noi costă de la 1.600 de euro şi poate să ajungă la 2.000 de euro fără medicamentaţie care, de asemenea, e suportată de pacient", a declarat dr. Dragoş Albu, specialist obstetrică-ginecologie.
În alte ţări, autorităţile susţin cuplurile cu probleme. În Franţa sunt subvenţionat total atât tratamentul, cât şi procedura, pentru cinci inseminări intrauterine şi patru fertilizări in vitro. În Israel fertilizarea in vitro este absolut gratuită pentru primii doi copii, iar la al treilea statul acoperă jumătate din cheltuieli.
La noi, Ministerul are un proiect prin care statul să ajute cuplurile cu probleme, însă el va putea fi aplicat abia spre sfârşitul acestui an. Mai mult, bugetul însă este limitat - 4 milioane de lei. "Deocamdată suntem în faza de discuţii cu toţi partenerii participanţi la acest proiect", a spus unul dintre consilierii personali ai ministrului Sănătăţii Cseke Attila.
În România există în acest moment doar 15 centre acreditate unde se realizează proceduri de fertilizare in vitro.
