După trei săptămâni în care a stat doar culcat, ieri Matei a făcut primii paşi. Evoluţia lui e bună, iar medicii sunt optimişti. E drept, Mumu, cum îi spun prietenii, e un luptător.
Printre bandajele cu care e înfăşurat, Matei are puterea să râdă. Glumeşte cu medicii şi cu Oana, soţia lui.
"Îi citesc constant mesajele pe care le primeşte, i-am arătat şi fotografii, (...)i-am povestit de Guvern, i-am povestit de Paris, încerc să-l ţin ancorat", a spus Oana Matei.
Şi e atât de ancorat în realitate, încât vrea să meargă la serviciu. I se pare că a stat prea mult într-un loc şi că e timpul să mai facă şi altceva. Şi nu e ca şi cum nu ar avea ce face. Face fizioterapie în fiecare zi şi facem progrese mari.
Matei respiră singur. Are în salon echipamente speciale de parcă el ar pilota o navă spaţială. Şi, cumva, asta face, pentru că el este în centrul atenţiei. În funcţie de el, lucrurile se mişcă, aparatele se setează. Şi tot în funcţie de el e şi starea Oanei. Dacă Matei e bine, e bine şi ea. Când Matei doarme, Oana stă cu mâinile împreunate şi se roagă. Apoi şi le frământă iar, măcinată de griji. Nu pleacă de lângă el decât seara.Târziu.
Fiecare pas pe care Matei îl face e un pas spre casă. Spre cei doi copii pe care abia aşteaptă să-i strângă în braţe. Oana nu e singură la Tel Aviv. Sunt mulţi români lângă ea. Îi veţi cunoaşte pe toţi la timpul potrivit.
