Povestea fascinantă a primului abecedar al lui Ion Creangă, de pe care au învăţat copiii. Cum arată cartea de acum 150 de ani

Nenumărate variante de abecedare, ilustrate şi viu colorate, sunt la dispoziţia elevilor din clasa pregătitoare. În schimb, în urmă cu peste 150 de ani, „bobocii” învăţau de pe primul şi unicul abecedar realizat de Ion Creangă. 

Cartea didactică, revoluţionară pentru scrierea şi citirea în limba română, nu mai are aproape nimic în comun cu actualele manuale. 

O echipă Antena 3 CNN a mers la Arhivele Naţionale pentru a răsfoi abecedarul lui Ion Creangă, bine păstrat în faţa trecerii timpului.

Cel mai bun manual, de nedetronat timp de câteva decenii, abecedarul realizat de Ion Creangă a văzut lumina tiparului pe 11 septembrie 1868. 

De la cele 4.000 de exemplare tipărite iniţiale, s-a ajuns în câţiva ani la 23 de ediţii şi la 500.000 de exemplare distribuite în mii de şcoli.

Abecedarul lui Ion Creangă s-a bucurat de mare succes la vremea respectivă pentru că era prima carte didactică, pentru elevii de clasa întâi, cu ajutorul căreia puteau să scrie şi să citească în limba română. Mai mult decât atât, a făcut tranziţia de la scrierea cu caractere chirilice la cea cu caractere latine. 

„E un întreg univers al copilăriei de secol XIX, surprins în textele lui Ion Creangă. Acest abecedar este primul text semnat de Ion Creangă, deci înainte de Amintiri din copilărie, înainte de poveştile lui Creangă”, explică Alina Pavelescu, director adjunct la Arhivele Naţionale.

Abecedarul i-a adus lui Ion Creangă un câştig substanţial, care i-a permis să-şi cumpere bojdeuca de la marginea Iaşiului, care a devenit peste zeci de ani prima casă memorială din România. 

La fel ca modesta bojdeucă, paginile abecedarului erau simple, precum cărţile vremii.

„Nu există ilustraţii, nu există poze colorate. De altfel, paginile colorate erau extrem de rare la vremea respectivă. Erau privilegiul câtorva ediţii scumpe şi câtorva edituri scumpe. 

Elevii, mai ales cei din mediul rural, nu îşi permiteau să aibă fiecare cartea lui. Şi atunci aceste cărţi sunt un fel de metodologii destinate învăţătorilor. 

Îi învaţă practic pe învăţători cum să le explice copiilor diferenţa dintre o vocală şi o consoană, dintre silabe şi aşa mai departe”, mai spune Alina Pavelescu.
Acum abecedarele arată cu totul diferit.

„Astăzi, manualele răspund altor nevoi: o generaţie mult mai dinamică. Evident că şi manualele ţin pasul cu această dinamică. Sunt foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, iar autorii încearcă să pastreze un echilibru între acest principiu al atractivităţii şi principiul corectitudinii ştiinţifice.

Generaţia de astăzi nu ar suporta manuale care să nu aibă scheme, să nu aibă elemente evidenţiate cromatic, imagini”, Ruxandra Achim, profesoară de Limba şi literatura română.

Chiar şi fără poze sau culori, abecedarul lui Ion Creangă a stat la baza dezvoltării limbii şi literaturii române şi a revoluţionat învăţământul românesc, ceea ce puţini autori au reuşit să facă. 10