Sunt mai bine de 14 ani de când nu a putut să îşi vadă ţara în care s-a născut, prietenii ori rudele. Fraţii şi mama lui au fugit şi ei din cauza presiunilor regimului, riscând să fie arestaţi, torturaţi şi omorâţi. Aceasta este povestea unui medic stomatolog din România, de origine siriană. Mohamad Rifai a fost condamnat în Siria pentru „acte de terorism”. Acolo, o infracţiune de acest gen se pedepseşte chiar şi cu moartea.
În ce a constat „terorismul”? A îndrăznit să participe, în 2011, la un protest paşnic în faţa Ambasadei Siriei la Bucureşti, unde sirienii din România condamnau regimul opresiv al dus de Bashar al-Assad, preşedintele care a fost răsturnat anul trecut, la începutul lunii decembrie.
Împreună cu Ayan Talall, un om de afaceri tot din Siria, au povestit, pentru antena3.ro, despre corupţia ce le-a ros ţara şi vieţile, despre cât de bine le e în România şi cum speră ca în curând să meargă în locul ce le-a fost „acasă” în copilărie. În deplină siguranţă.
De ce riscai să mori dacă erai de religie sunnită în Siria
Ambii sunt de religie sunnită, iar până la fuga lui Bashar al-Assad, asta era o mare problemă în ţara lor.
De-a lungul a zeci de ani, Siria a fost condusă de regimul alawit (un subgrup al șiiților), începând cu venirea la putere a Partidului Baath în 1963 și mai ales după ascensiunea la putere a lui Hafez al-Assad (tatăl lui Bashar al-Assad – n.r.) în 1970. Deși majoritatea populației siriene este sunnită, regimul și structurile de putere din țară erau dominate de alawiți.
Acest dezechilibru a dus la discriminare politică şi socială. De exemplu, membrii comunității alawite se aflau în pozițiile cheie din guvern, armată și securitate, în timp ce majoritatea sunnită era dată la o parte. Apoi au avut loc mai multe conflicte, în urma cărora mii de suniţi au fost ucişi de brutalul regim al lui Assad. La toate acestea s-au adăugat tensiunile religioase dintre sunniţi şi alawiţi, alimentate de regim și de ideologia islamistă radicală.
Astfel că, după războiul civil ce a început în 2011, sunniţii au fost deseori victime ale represiunii și au fost persecutaţi. Nu au scăpat de asta nici sunniţii din România, îmi explică Mohamad Rifai şi Ayan Talall. Iar poveştile lor par a fi din altă lume; una în care legea şpăgii şi tortura erau regula zilei.
Mohamad Rifai a venit în România în anul 1981. A terminat facultatea de Stomatologie, apoi, în 1988, s-a întors în Siria, pentru a-şi termina stagiul militar. A avut noroc, spune el. Diploma de la o facultate europeană a contat cumva şi nu a trebuit să dea şi bani şefilor din armată. A trebuit doar să le pună dinţii tuturor membrilor familiilor acestora. Pe gratis. Vreme de doi ani şi şase luni, cât durează armata la ei.
„Toate rudele lor au venit la mine. Şefii mei trebuiau să profite. În armată, tu eşti sluga lor. Sunt doi ani şi jumătate din viaţă pe care un tânăr la început de drum îi pierde la ei”, povesteşte Mohamad Rifai.
După ce a terminat armata, Colegiul Medicilor de acolo l-au obligat să îşi deschidă un cabinet undeva, la ţară, unde nu era nimeni. Aşa s-a hotărât să vină în România. Şi are o carieră de succes aici. S-a însurat, are trei copii, şi mergea în fiecare an în vizită, la mama şi fraţii lui rămaşi în Siria.
Protestul paşnic care l-a transformat în terorist
Totul s-a schimbat în 2011.
„Câteva zeci de cetăţeni sirieni organizează un miting în Piaţa Unirii din Bucureşti. Ei s-au adunat în zona parcului din Piaţa Unirii şi au mai multe steaguri ale ţării lor, dar şi pancarte pe care scrie «Opriţi genocidul din Siria!» Protestul este unul paşnic.
O mişcare de contestare fără precedent a început în 15 martie în Siria, în urma unui apel lansat pe o pagină de Facebook, intitulat «Revoluţia siriană împotriva lui Bashar al-Assad 2011», care cerea manifestări pentru «o Sirie fără tiranei, fără lege de urgenţă (în vigoare din 1963) şi fără tribunale excepţionale».
Assad a ajuns la putere în iulie 2000, dupa moartea tatalui sau, Hafez al-Assad, care a guvernat ţara timp de 30 de ani.
Inegalităţile s-au accentuat în ţară, sărăcia afectând 14% din cei 22 de milioane de locuitori. Rata şomajului, care afectează în principal tinerii, este evaluată de experţi la 22%. Confruntările violente dintre opozanţii regimului şi forţele pro-guvernamentale din Siria s-au soldat cu mii de morţi şi răniți”, scria Hotnews la acea vreme.
„Ne-am dus peste 150 de sirieni acolo. Şi ne-au filmat pe fiecare în parte. A doua zi, oamenii regimului erau la maică-mea în casă. Mama s-a speriat, că au ameninţat-o, avea 70 de ani. Fratele și sora care mai erau şi ei în Siria au fugit în Emirate. Şi, de atunci, eu am fost condamnat. Eu sunt condamnat în Siria pentru acte de terorism. Pentru că am ieşit aici la proteste care au fost paşnice”, explică Mohamad Rifai.
Îl întreb care era pedeapsa pentru terorism în Siria. Mohamad Rifai ne dă un răspuns foarte elaborat: despre metodele de tortură, care se pot întinde până se plictisesc soldaţii regimului, metode pe care nu le putem descrie într-un astfel de material.
„Pe scurt: pedeapsa cu moartea. Aşa se pedepseşte terorismul în Siria. De atunci nu am mai fost acasă. Nu am mai putut nici măcar să ne apropiem de ambasada Siriei la Bucureşti”, spune medicul sirian.
Ce îl nemulţumea la regimul lui Assad?
„Nu aveam joburi, nu aveam posibilităţi. În Siria, timp de 53 de ani, nu s-a făcut o licitaţie publică pentru achiziţionarea unui produs pentru guvern. Era o mafie, nu a fost un regim. Nici măcar oameni care să muncească pentru hrana zilnică nu eram în ochii lor. Că salariul din Siria îţi ajungea două zile. Dacă nu erau sirienii plecaţi, familiile noastre mureau de foame. Salariul era 25 de dolari pe lună pe vremea lui Assad. Acum au anunţat că va creşte cu 400%”, declară Mohamad Rifai.
„Am crescut cu pistolul la tâmplă. Intrau peste noi când dormeam şi răsturnau toată casa”
Ayan Talall este om de afaceri. S-a mutat în Bucureşti în anul 1996. Provine dintr-o familie bogată, dar spune că se săturase de corupţie. Şi să îi fie frică, noapte de noapte.
„Eram copil şi veneau peste noi noaptea. Ne puneau pistolul la tâmplă. Intrau peste noi când dormeam şi răsturnau toată casa. Nu găseau nimic. Eu am avut o familie bogată, aveam de toate. Dar tata are un magazin în centru, în oraşul Idlib, şi venea unul de la Securitate, cu pistolul pus aici, la vedere: dă-mi un frigider, dă-mi o maşină de spălat. Le lua şi pleca. Nu plăteau. Nu mai puteam să facem nimic”, spune el.
Nici el nu a fost acasă de 14 ani. Tot de la protestul din 2011 i s-a tras.
„Ei deja mi-au scris numele, că mi-am spus părerea despre regimul sirian. Dar dacă intru, acolo, la graniţă, mă lasă. Apoi te omoară. Pe loc. Aşa erau ei. Peste 113.000 de deţinuţi, cu nume, prenume, data arestării, sunt dispăruţi. Fără urmă. Ce credeţi că s-a întâmplat cu oamenii ăia?”, întreabă Ayan Talall.
Omul de afaceri are patru copii. Toţi sunt născuţi în România şi nu au fost înregistraţi de sistemul sirian, căci nu se putea apropia de ambasadă. Speră ca anul acesta, în aprilie, să le arate ţara în care s-a născut şi a crescut. Să îşi cunoască rudele pe care nu le-au văzut niciodată.
Pe 8 decembrie 2024, forțele rebele au preluat controlul asupra Damascului, determinându-l pe Bashar al-Assad să fugă din Siria. Ulterior, el și familia sa au primit azil politic în Rusia.
Această schimbare a pus capăt unei perioade de peste 50 de ani de guvernare a familiei Assad în această ţară. În momentul de faţă, o coaliție a forțelor de opoziție administrează țara, iar comunitatea internațională monitorizează îndeaproape tranziția politică și situația umanitară din regiune.
