Povestea ardeleanului de culoare care oferă consultanță în afaceri și te învață să gătești pe TikTok: „Am fost sărac lipit”

Are peste un milion de aprecieri la clipurile lui de pe TikTok și zeci de mii de urmăritori. Numele lui scurt este Odi. Și te învață ce să gătești, folosind ChatGPT, ori ce locuri frumoase sunt în România și lumea asta mare, chiar dacă activitatea lui profesională este cea de a oferi consultanță în afaceri. Este primul născut al familiei. Fratele și sora mai mică sunt sportivi de performanță în România.

Mai mult, Odi Onyejekwe transformă fiecare comentariu plin de ură într-unul educativ. Chiar dacă-l exasperează asemănarea cu Eddie Murphy ori mesajele cu „du-te, bă, în țara ta!”, având în vedere faptul că el este un bărbat de culoare. Care vorbește ardelenește, fiindcă locuiește în Cluj de multă vreme.

El a vorbit, în exclusivitate pentru antena3.ro, despre toate aceste provocări. Odi e numele scurt, mă lămurește el. Cel oficial, din buletin, e mai complicat. Și are însemnătate, așa că îl rog să mi-l scrie, ca să nu greșesc.

„Odi Onyejekwe e numele scurt. Okwudi-Olisederago Onyejekwe este numele lung. Odi vine de la Okwudi. Numele meu este inspirat din cultura nigeriană, întrucât tatăl meu este nigerian, iar mama este româncă.

În Nigeria, tradiția este ca bunicul din partea tatălui să dea numele copilului. De regulă, acest nume are o însemnătate pentru familie sau are legătură cu ceva ce s-a întâmplat în momentul respectiv”, mă lămurește tânărul în vârstă de 39 de ani.

Odi Onyejekwe: Olisederago este un fel de „Dumnezeu a decis” și Okwudi înseamnă „dacă faci bine, să ți se întoarcă binele. Dacă faci rău, să ți se întoarcă răul”. E un fel de „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.

Reporter: Adică numele tău e un adevărat proverb.

Odi Onyejekwe: Ceva de genul. Am aflat în copilărie care e însemnătatea numelui meu și atunci nu am dat foarte mare atenție. Dar, în ultimii ani, e ca și cum încerc să mă calibrez cu numele meu. Mi se pare că nu întâmplător mi s-a dat numele ăsta. Dacă tot mi s-a dat, trebuie să îi fac cinste.

Un fapt amuzant este că nu am știut să-mi scriu numele până prin clasa a doua sau a treia, când țin minte că mama mea ne-a învățat. Eram la țară în bucătărie și, într-o seară, a zis: “Gata, hai să vă-nvăț să vă scrieți numele!”

Reporter: Dar profesorii, la școală, știau cum să te strige la catalog?

Odi Onyejekwe: Bineînțeles că nu știau. Când se striga catalogul, mai ales în primii ani de liceu, majoritatea făceau pauză, se uitau la mine, mă strigau Odi, eu ziceam prezent și după un pic de amuzament se trecea din nou la numele de familie ale celorlalți colegi.

A crescut în Măeriște, lângă Cluj. E o comunitate mică. Îl întreb cât de des s-a izbit de rasism în viața lui. Odi și-a dat seama că „e diferit” când avea cinci ani.

„Primul șoc a fost la școală. Atunci am realizat că sunt diferit și nu doar că sunt diferit, dar în contextul școlii, `negru` nu e doar o culoare. Ăla a fost momentul de declic. Dar partea bună, la țară, este că oamenii din comunitatea mică se și obișnuiesc repede. Chiar dacă la început e greu, după aia te percep oarecum de-al lor”, mărturisește Odi.

”Nu există ambiție mai mare decât sărăcia”

Îl întreb ce-a moștenit de la părinți.

„De la mama am luat ambiția, că eram săraci lipiți, vai mama noastră. Nu există ambiție mai mare decât sărăcia. Părinții mei, cu tot respectul și admirația față de ei, au făcut cât au putut. Ne-am dat seama că mai mult de atât nu se poate, așa că ne-am luat viața în mâini.

Iar de la tatăl meu am moștenit calmul. Și că, indiferent în ce încăpere ai intra, trebuie să intri cu capul sus și pieptul în față. Nu contează cine este în încăpere ori cu ce ești îmbrăcat sau încălțat”, spune Odi.

Mama lui Odi, hărțuită de Securitate

Îmi povestește și despre povestea de dragoste dintre părinții săi. Și motivul pentru care tatăl lui nigerian a ales să rămână în România.

„Tata a venit cu o bursă de studii de la guvernul nigerian. Erau destui africani pe vremea aceea și avea de ales între America și România. A ales România pentru că și fratele lui, la acel moment, studia în România.

A ajuns în România în 4 martie 1977. Aia a fost prima lui zi. A prins cutremurul la câteva ore după ce a aterizat. Tatăl meu e foarte credincios și a promis că, dacă scapă, rămâne aici. A făcut Facultatea de Arte și Design din Cluj, secția Grafică. Acolo a cunoscut-o pe mama, la o petrecere a studenților. A fost dragoste la prima vedere.

S-au căsătorit abia în 1988, pentru că, pe vremea respectivă, era nevoie de aprobare de la însuși Ceaușescu. Asta era regula, dacă voiai să te căsătorești cu un cetățean străin.

Până să primească aprobarea respectivă, mama mea a fost hărțuită de Securitate. Au fost șicane, amenințări, dar când au văzut că nu au ce să le facă, i-au lăsat în pace, să se căsătorească”, îmi povestește Odi, râzând.

‹ ›

Odi Onyejekwe a terminat Jurnalismul, la Cluj. N-a profesat nicio măcar o zi, însă nu-i pare rău. De-a lungul vremii, joburile lui au fost în vânzări și, după mulți ani, a ales să ofere consultanță antreprenorilor din România.

Ce nu învață în școală antreprenorii români

Îl rog să-mi descrie, pe scurt, ce face.

”Pe scurt, ajut afacerile din România să cheltuie mai puțini bani sau să facă mai mulți bani. E ca și cum un antreprenor vine cu o afacere la doctor. În primă fază, eu, practic, fac o radiografie. Și asta înseamnă auditul operațional. În această radiografie, eu identific lucrurile care funcționează și cele care nu.

Majoritatea clienților ajung la mine când nu prea mai văd luminița de la capătul tunelului. Ce se întâmplă în viața unui antreprenor este că, la un moment dat, va fi depășit de ceea ce se întâmplă, pentru că acesta crește. Și tu nu crești odată cu el, adică nu-ți angajezi oameni pe măsură ce-ți crește businessul. Nu ai sisteme care să te ajute să scapi de – nu știu – interacțiunea cu clientul. Aici mă refer la chestii repetitive, automatizări, lucruri de genul ăsta. Și atunci, eu vin, identific lucrurile acestea și vin să îți dau niște soluții. Facem un plan de acțiune pe ce vrei tu. Soluțiile pe care le ofer sunt foarte diverse și personalizate pe businessul clientului sau pe domeniul de activitate”, mă lămurește Odi.

Și care sunt, totuși, problemele antreprenorilor români?

Cea mai mare problemă este lipsa de educație antreprenorială și asta se întâmplă la nivelul întregii țări. Noi nu am fost stimulați – nu știu – educațional, de societate, de oamenii din jurul nostru, pentru a fi antreprenori.

În România – și nu o să intru în detalii – urmările comunismului asociază, din păcate, siguranța financiară sau realizarea profesională cu un job, cu un salariu pe care îl primește fiecare lunar.

Și atunci, orice variantă alternativă, care implică niște riscuri puțin mai mari, e luată ca pe o chestie negativă. Astfel că, la nivel de societate, nu se investește: nu am făcut la școală, nici la facultate.

„Facultățile de business sunt foarte teoretice. Și, din păcate, și consultanții care sunt în România sunt cu mult bla bla corporatist, care nu funcționează într-o companie care are trei oameni. Asta-i realitatea antreprenorului din România: e un owner de business, mai are încă trei oameni, care fac, săracii, de toate, că nu îți permiți să ai roluri specializate pentru fiecare, că nu faci suficienți bani.

Și atunci, în contextul ăsta, poate ai probleme de cashflow.

Dacă nu știi cum să setezi prețurile, normal că nu o să fii profitabil. Dacă nu ești profitabil, n-o să ai angajații mulțumiți. Dacă n-ai angajații mulțumiți, nu o să ai servicii de calitate. Și atunci, dacă nu ai servicii de calitate, oamenii nu vin la tine și o să dai faliment”, explică el.

TikTok, AI, ChatGPT. Sunt bune sau nu?

Ajungem și la subiectul legat de TikTok, AI, ChatGPT. Se vorbește des despre aceste instrumente în ultima perioadă, inclusiv la nivel mondial. Odi alege să vadă partea bună din ele.

„Ca orice lucru din lumea asta, poate fi bun sau rău. Dacă îl folosești în bucătărie, este extraordinar. Dacă intri peste cineva cu un cuțit, nu e la fel. Hai să nu fim ipocriți: cu toții folosim social media și cu toții vedem care sunt părțile bune.

Ne conectează cu prieteni, cu membri ai familiei cu care nu ne vedem zi de zi. Poate fi o sursă de informare și aici mă refer la TikTok, care poate fi o platformă foarte educativă. Dacă știi să îți educi algoritmul.

Algoritmul TikTok funcționează după niște parametri care, odată ce îți detectează interesele, îți servește conținut asemănător. La partea de AI, eu îl văd bun. Eu le folosesc pe amândouă pentru a rezolva lucruri sau a mă amuza, dacă vine vorba de TikTok.

 Nu îmi place să scriu emailuri, Chat GPT mă ajută la asta. Sau îl folosesc ca parteneri de dezbateri. Da, unele idei sunt clasice sau patetisme, dar poate să îți dea și idei noi, pe care să lucrezi.

Pentru mine sunt elemente extrem de utile, pe care le folosesc de dimineața până seara, atât în viața personală, cât și în cea profesională”, a declarat Odi.

Chiar dacă alege să folosească ce e mai bun din aceste platforme, tânărul tot are parte de comentarii pline de hate. Sau nu există video ori live de-al lui pe Tiktok, în care zeci de oameni să nu-i spună că seamănă cu actorul Eddie Murphy.

La început, nu era așa de mult hate. Fac doi ani anul ăsta de când postez și la început, nu aveam niciun comentariu.

”Semeni cu Eddie Murphy sau nu?”

Dar poți transforma comentariile de hate în conțnut util. La început era frustrant. Nu era hate, dar erau comentariile alea cu Eddie Murphy.

„În primă fază, le ignoram. Și primul video viral a fost cel `vi se pare că semăn cu Eddie Murphy?` Atunci mi-am dat seama care este puterea unui comentariu negativ, pe care să îl transform în ceva pozitiv”, spune Odi.

Reporter: Și cum e, până la urmă? Semeni cu Eddie Murphy sau nu?

Odi Onyejekwe: Mie nu mi se pare! Nu mă înțelege greșit, nu e deloc rău să fii asemănat cu un actor celebru. Puteam să fiu asemănat – Doamne, ferește! – cu Hitler. Era nasol! Dar așa, un actor...

Dar nu îmi place deloc să joc cartea asta. Au fost situații în care puteam să joc această carte, însă am refuzat. În definitiv, eu sunt Odi Onyejekwe. Nu sunt nimeni altcineva.

Reporter: Dar comentariile acelea de genul cum de știi română când ești de culoare nu te irită?

Odi Onyejekwe: Nu, pentru că astea sunt lucruri care se întâmplă de când sunt. Nu e o chestie nouă. Sunt oameni, în Cluj-Napoca, în 2025, care îmi vorbesc în engleză. Eu le răspund în limba română, iar ei îmi vorbesc în continuare în engleză. E foarte greu să schimbi mind-set-ul respectiv.

Oricât de frustrant ar fi, omul ăla atâta poate. Nu pot purta o bătălie cu fiecare om care îmi spune ”du-te la tine în țară”.