Piciorul drept îi e îmbrăcat în ghips, se sprijină pe o cârjă, iar cu partea dreaptă se reazemă de colega ei de bancă, Alexa. Andra Miron e o fată frumoasă, cu ochi senini de primăvară, deşi orice pas îi crispează obrazul, durerea fiind chinuitoare. Andra este elevă de liceu şi pentru prima dată s-a dus să asculte muzică cu mesaj la clubul care avea să devină rug în flăcări ucigaşe. Îmi povesteşte mie şi telespectatorilor Antenei Stars că nu a murit, n-a fost cotropită de flăcări fiindcă mulţimea a călcat-o în picioare. Peste Andra căzuseră o mulţime de tineri, îi mistuia focul, era un scut de oameni care nu lăsau să ajungă pălălaia la adolescenta culcată la podea şi acoperită de celelalte victime. N-a leşinat niciun moment, dar abia mai putea să respire din cauza muntelui de oameni căzuţi peste ea. Deodată, două mâini au apucat-o de braţul ieşit din grămada de oameni şi au tras-o afară, nu ştie cine sunt salvatorii vieţii ei. Pe trotuar a dat telefon celor cinci colegi cu care venise la concert, n-a răspuns decât unul, ceilalţi erau duşi în urlet de sirene spre spitale. Nu ştia cum să-i spună tatălui, ca să nu sufere un atac de cord; până la urmă l-a liniştit, medicii din spital i-au oblojit piciorul atins de vâlvătaie. Continuarea
aici.
