Verbul este intranzitiv și nu prea apare însoțit de precizări, nu are compliniri. Se pune: postesc sau țin post și gata.
Nu spun: țin post de carne. Să vedem totuși cum facem când trebuie să aducem precizări suplimentare.
Vedem mai întâi definiția din DEX. A posti este un verb de origine slavă, la fel ca mulți dintre termenii noștri bisericești.
Cum se construiește verbul "a posti"
Este intranzitiv și din contextele pe care le semnalează diverse dicționare înțelegem că se utilizează fără alte completări. Firește, asta poate să nu fie valabil pentru epoca veche, când regimul sintactic al verbului e posibil să fi fost diferit.
Astăzi însă, a posti înseamnă: 1. a respectă posturile prescrise de Biserică, a se abține de la alimentele interzise, a ține post. Alimentele interzise în post pentru ortodocși sunt carnea, ouăle și produsele lactate. 2. A răbda de foame, a nu mânca nimic sau a nu avea ce mânca, a flămânzi. Figurat a se abține de la ceva, a duce lipsă de ceva.
Spuneam că postul, pentru ortodocși, înseamnă la capitolul hrană a elimina din alimentație carnea, ouăle și produsele lactate.
Postesc fără sau postesc de, cum este corect
Există însă situații în care postul are variante mai dure, și mai restrictive: poți renunța și la uleiul adăugat în preparate gătite sau peste legume sau poți să nu mănânci nimic gătit, doar legume și semințe crude, de exemplu.
Așa apare situația această: postești și în plus nu mănânci nici ulei, care e de post, dar impui o restricție suplimentară. Prima varianta: posti spune "Postesc de untdelemn"? Nu prea, acest verb nu are acest regim prepozițional. Putem spune lăsata secului de carne, lăsata secului de brânză, dar nu poți spune în română actuală postesc de untdelemn. Deci nu e prea fericită această variantă.
A doua: "Postesc fără untdelemn". La prima vedere, mă mulțumește această variantă: Postesc fără untdelemn, înseamnă: țin post, iar în plus mă abțin și de la ulei.
În opoziție cu: postesc cu untdelemn, postesc, dar adaug untdelemn în mâncare, nu renunț la ulei. Acum cred că soluția cea mai clară ar fi să exprimăm totul cu mai multe cuvinte că să fie complet neechivoc.
Deci dacă postesc și nu mănânc nici ulei, pot spune: "Postesc și nu pun nici untdelemn în mâncare. Postesc și mă abțin și de la untdelemn." Nu prea există o exprimare scurtă, economică, pentru că a posti nu acceptă compliniri. Pot să spun că "mă abțin de la ceva", dar nu "postesc de la ceva", a posti apare singur.
Sigur, ne putem imagina contexte în care apar completări sau chiar e nevoie de ele, pentru că postul are grade, trepte. De exemplu: "Azi postesc cu orez și spanac", adică meniul meu de post de azi conține orez și spanac. Sau: "El postește azi numai cu apă." Adică nu mănâncă nimic, bea doar apă.
Pentru că nu există totuși un tipar frecvent pentru a marca restricții suplimentare cu o anumită prepoziție, recomand exprimările cât mai clare: "Postesc și nu mănânc nici untdelemn măcar sau mă abțin și de la untdelemn" sau, dacă din contra țin post, dar mănânc cu ulei: "Postesc, dar am păstrat untdelemnul în alimentație".
