Peste 80 de medici ATI români, dar care lucrează în spitalele din Franța, au redactat o scrisoare deschisă referitoare la scandalul morților suspecte de la Spitalul Sfântul Pantelimon din Capitală, luându-le apărarea celor două doctorițe arestate, acuzate de omor calificat cu premeditare. Cadrele medicale dau exemplul legislației franceze, care sancționează medicii atunci când „insistă” să administreze un tratament unei persoane care nu mai are șanse de supraviețuire.
„Intervin în spațiul public, din păcate, persoane care nu par să aibă acel minim de pregătire profesională în ceea ce privește înțelegerea funcționării unei unități de Terapie Intensivă și a particularităților acestui serviciu, ale patologiilor caracteristice și care totuși se pronunță asupra competențelor și deciziilor luate de acești medici, colegii noștri. Problematica este complexă și nu poate fi înțeleasă fără a cunoaște în profunzime specificitățile serviciului de Terapie Intensivă și dosarele detaliate ale pacienților implicați”, se arată în scrisoarea celor 83 de medici.
Potrivit acestora, „moartea în reanimare (terapie intensivă) face parte din cotidianul nostru ca medici. În fiecare zi, medicii ATI sunt confruntați cu decizii de viață și de moarte, într-o lume în care resursele materiale, fizice și umane sunt limitate, și în care tendința este de a fi cât mai invazivi și agresivi în tratamentele propuse pacienților”.
„Situația cu care s-au confruntat colegele noastre era una fără ieșire, că se aflau într-un impas terapeutic. Este un fel de „șah mat” în medicină, când orice ai face nu mai există o soluție bună. Pentru cei care nu cunosc termenii medicali, starea de „șoc refractar” înseamnă o stare de hipotensiune profundă și prelungită, care nu mai răspunde la doze din ce în ce mai mari de noradrenalină. Nu mai există soluție la aceasta situație și deznodământul inevitabil este decesul, oricare ar fi doza de noradrenalină, mare sau mică”, mai afirmă aceștia.
Medicii din Franța dau exemplul legislației de acolo, potrivit căreia, „insistența de a administra un tratament atunci când nu mai există șanse de supraviețuire” se sancționează „ca o practică medicală neadaptată situației, care aduce atingere demnității pacientului respectiv”.
„În Franța, încadrarea legală a practicilor de limitarea a îngrijirilor medicale vizează atât drepturile pacientului, cât și protejarea juridică a echipei medicale confruntată cu această situație.Echipa medicală are datoria de a acționa strict în interesul pacientului, chiar dacă aceasta poate să însemne câteodată limitarea îngrijirilor medicale la pacienții care sunt considerați în fază terminală, fără un proiect terapeutic rezonabil. Aceste legi au început să fie elaborate în Franța încă de acum 20 de ani și continuă să evolueze”, explică ei.
„Fără acest cadru legal, exagerările și excesele în ambele sensuri sunt posibile. Și pacienții trebuie protejați, dar și echipele medicale au nevoie de o protecție legală în fața acestor cazuri dificile. (...) trebuie să înțelegem că nu prelungirea vieții și evitarea morții cu orice preț este scopul ultim în reanimare (terapie intensivă), ci tratarea, îngrijirea, confortul, calitatea vieții (sau a sfârșitului vieții). Și, când se poate, vindecarea”.
Aceștia își exprimă speranța ca acest caz de la Sf. Pantelimon „să fie încredințat experților, care pot să judece imparțial ce s-a petrecut cu adevărat acolo”.
„Noi, un grup de medici ATI din Franța, ne exprimăm solidaritatea cu colegii noștri medici ATI din România și suntem gata să împărtășim din experiența sistemului medical francez, mult mai avansată în această problematică. Legile sunt numeroase, foarte detaliate, adaptate Franței, dar pot fi un punct de plecare în elaborarea unui cadru legislativ adaptat României”, au mai afirmat medicii.
