Pe cuvânt: Panama, sinonimul fraudei. Mai înseamnă în română şi afacere frauduloasă de mari proporţii

Evenimentele lasă urme asupra cuvintelor, le transformă şi le dau sensuri noi. Am urmărit cu toţii "Panama Papers" sau, pe româneşte, "Dosarul Panama". Pe scurt, peste 11 milioane de documente secrete, care au ajuns pe mâna jurnaliştilor, arată cum cei mai bogaţi oameni ai lumii şi-au ascuns averile în Paradisuri fiscale. Adică au folosit companii off-shore în scop ilegal. Pentru fraudă, trafic de droguri şi evaziune fiscală. Până aici a fost ştirea, iar noi avem prilejul perfect să vorbim despre un cuvânt cu o istorie fascinantă: PANAMA, a arătat Ana Iorga, duminică, la „Pe cuvânt”.

Cu toţii îl ştim ca nume propriu, care desemnează un stat din America Centrală, mai exact fâşia îngustă care uneşte cele două Americi. Dar ştiaţi că există în română şi ca substantiv comun? Dicţionarul explicativ ne lămureşte.

Panamaua este o împletitură din paie obţinute din frunzele unui palmier care creşte în Panama. Prin extindere, denumeşte şi celebra pălărie făcută dintr-o astfel de împletitură. Pălăria de Panama sau panamaua revine la forma iniţială când este îndoită accidental datorită fibrelor elastice, e un accesoriu de calitate râvnit de domni. Poate fi şi o ţesătură uşoară din bumbac sau din in care imită împletitura din paie. Cu aceste sensuri, cuvântul este împrumutat din franceză.  

Cum am ajuns de la numele ţării la pălărie şi la ţesături? Explicaţia e simplă: produsele au luat numele locului din care provin. Este un fenomen lingvistic frecvent. Numele comune care s-au format de la nume proprii de locuri, de persoane sau de mărci se numesc EPONIME. Parmezanul, specialitatea italienească de caşcaval uscat vine de la numele oraşului italian Parma, unde este produs acest tip de caşcaval.

PANAMA mai înseamnă în română, surpriză, şi afacere frauduloasă de mari proporţii, escrocherie în stil mare. Ne-o spune tot DEX-ul. Ei şi aici e cu adevărat interesant. Cum adică? Panama, care este acum punctul zero al fraudei, înseamnă de fapt chiar fraudă? Exact! Şi nu e vreun cuvânt nou introdus în DEX, a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi este legat de o altă afacere frauduloasă care a intrat în istorie. Aţi ghicit, tot din Panama.

Se numeşte "Scandalul Panama" şi este un caz răsunător de corupţie din 1892, când se construia Canalul Panama, care avea să lege Oceanul Pacific de cel Atlantic. Construcţia a întâmpinat mari probleme inginereşti şi s-a dovedit mai scumpă decât fusese prevăzut iniţial. Aşa că fondatorul societăţii franceze responsabile cu proiectul a lansat o campanie de subscripţie publică. Numai că banii au fost folosiţi în alte scopuri şi proiectul a fost un eşec total. Pentru a ascunde dezastrul, zeci de politicieni au fost mituiţi, iar francezii şi-au pierdut economiile investite în cea mai păguboasă afacere din secolul al 19-lea. Povestea sună cunoscut, nu? Cam cum pătimim noi cu autostrăzile în România. Banii se duc şi construcţia rămâne blocată. Ei, şi aşa a ajuns Panama însăşi definiţia escrocheriei. În franceză, termenul desemnează prin extindere orice mare scandal sau o greşeală extrem de gravă de tipar.

Mai sunt foarte multe nume comune provenite din nume proprii. De la nume au ajuns cuvinte cu REnume! BOICOT vine de la numele unui proprietar irlandez, Charles Boycott. JOBENUL vine de la numele unui pălărier francez, Jobin. Omul avea un magazin de lux pe Calea Victoriei în secolul al 19-lea, unde croia celebra pălărie cilindrică. Iar MARGHILOMAN, ştiţi ce este? E o cafea turcească fiartă cu rom sau coniac, denumită aşa de la Alexandru Marghiloman, un politician conservator care era mare băutor de cafea. Se spune că într-o zi, când era la vânătoare, a cerut valetului să-i pregătească o cafea, dar cum servitorul nu avea apă, s-a văzut nevoit să improvizeze. Aşa că a făcut cafeaua cu coniac. Şi în loc să rămână o gafă gastronomică, reţeta a ajuns faimoasă.

Dar LAVALIERĂ ştiţi de unde vine? Este o cravată lată înnodată în formă de fundă, de aici şi sensul de microfon care se prinde cel mai adesea la rever. Dar lavaliera ne vine de departe, de la numele unei doamne celebre. Ducesa de La Valliere, favorita Regelui Ludovic al 14-lea al Franţei.

Ana Iorga vă aşteaptă duminică şi cu alte istorii, pe cuvânt!