Avem niște situații în care supinul, "la cules, la semănat", se combina cu prepoziția DE, în condițiile în care verbul e tranzitiv, nu e un verb cu regim prepozițional.
Iată câteva exemple: ”Merge la cules de mere. A fost la semănat de porumb. A mers la furat de cireșe. Muncește la cules de căpșune”. De ce nu: ”Merge la cules porumb si la semănat porumb?” Ambele structuri sunt corecte. "Merge la cules mere" şi "Merge la cules de mere" au același sens.
A culege este un verb tranzitiv si se construiește cu un complement direct în primul exemplu. În al doilea exemplu e urmat de un grup prepozițional. Variația aceasta, jocul între "la cules mere" și "la cules de mere" indică de fapt cele două comportamente ale supinului: în primul exemplu are un comportament verbal, mai aproape de verb, şi se combină cu un obiect direct. În al doilea exemplu are un comportament nominal, mai aproape de nume, şi se combină cu DE plus nominal, la cules DE mere.
Aceste 2 comportamente diferite ale supinului apar doar la verbele tranzitive, unde, prin nominalizare, complementul direct se poate transforma în complement cu "de" sau cu genitiv: "cules de mere", "cules al merelor.
Să vedem şi alte exemple: "E bun la tăiat panglici." E acelaşi lucru cu "E bun la tăiat de panglici." Structura cu DE este o consecință a comportamentului nominal al supinului.
Reţinem deci că e corect şi "la cules mere", şi "la cules de mere". Nu sunt nici diferenţe semantice între cele două tipare. Şi ele vin din comportamentul oscilant al supinului: fie e mai aproape de verb, fie e mai aproape de nominal.
