Din DEX aflăm că a da cu căciula-n câini înseamnă a fi cu chef, a-și face de cap, a se distra bine. De la ce context concret ar fi putut apărea o astfel de expresie? Ne putem imagina un grup de petrecăreți bine dispuși care fac tot felul de glume, se agită câinii din cartier de la zgomot și bună dispoziție și oamenii aruncă cu căciula-n ei daca sunt lătrați.
O auzim frecvent însă și când vine vorba despre o mâncare sau o băutură ”bună de să dai cu căciula-n câini”. Asta înseamnă foarte gustos. Așa de bună de-ți vine să dai cu căciula-n câini. Si aici ne putem imagina situația concretă în care s-a născut expresia. Poate în vechea lume românească, în gospodăria omului, câinele aștepta si el cu poftă lângă masa stăpânului să primească ceva. Si aruncau oamenii și câinelui câte-o bucățică. Doar că atunci când era mâncarea prea bună, scădeau probabil considerabil șansele bietului animal de a primi si el ceva. Că atunci când mâncarea era prea buna, dădeai cu căciula-n câine să-l alungi și să poți mânca în tihnă, apoi ii dădeai si lui ceva. Nu e o imagine care transmite multă blândețe, dar e posibil să fie o explicație a expresiei.
Avem foarte multe expresii în care aparent bietele animale par să aibă de suferit, de exemplu "a trage mâța de coadă". Sunt doar expresii și e minunat să știm de unde vin și cum funcționează.
