Paul Mitu, pilotul român care a salvat 186 de oameni, după ce a amerizat în Oceanul Atlantic

Erou în Mauritania, pilotul nostru a ajuns să fie umilit de regimul comunist: nu a mai fost lăsăt la manşă. Regimul Băsescu i-a tăiat pensia, iar în anii din urmă peste această poveste extrordinară de eroism pare să se aştearnă uitarea. Vă aducem aminte astăzi de Paul Mitu, pilot comandat instructor la Tarom. O echipă Antena 3 i-a îndeplinit un mare vis: să mai stea încă o dată la manşă.

"O dată la un milion de ani, acel sistem de aterizare nu funcţiona. Am strigat ratare, am băgat motoare, avionul s-a înfundat, am tras până am rupt manşa, iar în clipa în care s-a rupt şi a năvălit apa peste noi, ne-am dat seama că suntem în ocean.

Iniţial, când am tras de geam, s-a torsionat şi am apucat cu două mâini, apoi am căutat ceva, în beznă, să dau în el. Iar Dumnezeu mi-a zis: mai trage o dată. Şi am mai tras o dată, a intrat apa peste noi, l-am dezlegat din scaun (n.r. pe copilot), l-am tras cu picioarele peste mine, l-am băgat pe geam şi apoi am ieşit şi eu pe geam. Ceva de groază", îşi aminteşte pilotul Paul Mitu.

186 de pasageri şi echipajul. La bord: marinari. La manşă: comandatul Paul Mitu. Zbor: Otopeni - Casablanca - Nouadhibou, Mauritania. 6 august, 1980. Poate, pilotul Paul Mitu nu ar fi trebuit să fie la manşă în acea zi. Poate, altfel, povestea ar fi rămas doar un mit. Mitul comandantului Mitu. Dar, oricât de incredibil ar părea, nimic nu e închipuire.

Povestea lui Paul Mitu, pilotul român care a salvat 186 de oameni în Oceanul Altantic

"Nu am presimţit nimic. Am căutat să îmi găsesc un comandant cu aceeaşi pregătire ca şi mine să facem schimb ca să pot să mă odihnesc eu şi să execut a doua zi o altă cursă", a declarat Paul Mitu.

Cursa trebuia să aibă loc la 9 dimineaţa. Un motor al avionului se defectează, fără ca nimeni să îi dea de capăt o zi întreagă. Paul Mitu trebuia să iasă din tură. Încearcă să anuleze zborul, dar comuniştii îl oblligă să îl facă. După 14 ore, motorul e reparat, iar comandantul Mitu decolează.

"Zborul a decurs în mod extraordinar de normal, oboseală cruntă, echipajul aproape că dormea. Până când am ajuns să cerem aprobare de coborâre pentru aterizare pe aeroportul Nouadhibou. Culmea este că pierde legătura radio, comunicaţia nu se poate stabili.

Am luat legătura cu Las Palmas. Ei mi-au dat voie să cobor. Când mi-au dat voie să cobor la 4.000 de picioare, mi-au spus că vizibilitatea este în scădere. În loc să fiu dirijat la aterizare, probabil, zic eu, acea persoană care se afla la dirijare atunci, nici nu ştia să se uite pe ecran.

Am executat schema de aterizare, schema de apropiere, totul a decurs normal, numai că o dată la un milion de ani, acel sistem de aterizare nu funcţiona. Ceaţa era până în pământ. La 90 de metri, avionul a intrat în hălău. Am luat contact cu oceanul, avionul a muşcat din apă până nu a mai avut portanţă, a căzut în acea dună de nisip", a explicat Paul Mitu.

Aeronava se rupe în 3, după impactul cu oceanul şi bancul de nisip. Unul dintre motoare continuă să funcţioneze. Zgomotul îi alungă pe rechini. Cei 186 de oameni înoată în Atlantic, apoi comandantul reuşeşte să îi strângă pe planul avionului. După 3 ore au venit şi ajutoarele, iar cei 186 de oameni au fost salvaţi. După ce i-a salvat, comandatul Paul Mitu a rămas ultimul. Şi a început să înoate singur spre ţărm.

A reuşit să ajungă la mal. A fost găsit inconştient pe plajă, rănit grav la o mână şi la un ochi. Când s-a întors în ţară, în loc să fie privit ca un erou pentru că i-a salvat pe toţi, i-a fost retras dreptul de a zbura. A fost ameninţat de vechiul regim cu 100 de ani de închisoare. A fost retrogradat ca elev navigator pe curse interne.

Apoi, treptat, a reuşit să redevină comandant şi a zburat la Romavia până în 1993. Apoi a ieşit la pensie.

"Acei oameni, care spuneau că nu o să mai zbor niciodată, acum când zburam şi eram şi cu funcţie de colonel îmi spuneau că aşa au fost timpurile", a precizat pilotul Paul Mitu.

Şi dacă nu era suficient, regimul Băsescu le-a tăiat pensiile aviatorilor.

Cu o experienţă de 28 de ani de zbor, are acum o pensie de serviciu din care se poate întreţine. Fiica sa îi calcă pe urme şi urmează Şcoala de Pilotaj în Marea Britanie. Comandatului Paul Mitu i-a mai rămas un singur vis. Să mai stea măcar o data la manşa unui avion Tarom.