Părinții își pot lua concediu pentru îngrijirea copilului bolnav până când acesta împlinește 12 ani! Legea a fost promulgată

Președintele Klaus Iohannis a semnat, joi, decretul de promulgare a Legii pentru modificarea art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.

Legea prevede că părinții își vor putea lua concediu pentru îngrijirea copilului bolnav până la împlinirea de către acesta a vârstei de 12 ani. Legea, inițiată de un deputat și un senator USR și semnată de alți 12 parlamentari PNL, USR, UDMR și AUR, extinde vârsta copilului de la 7 la 12 ani.

"În prezent, părinții pot beneficia de concediu medical de îngrijire a copilului doar în cazul în care acesta are până în 7 ani. Însă, copilul are nevoie de îngrijirea și supravegherea unui părinte chiar și după această vârstă, așa că mulți părinți cu copii mai mari de 7 ani, care nu au bunici sau locuiesc departe de aceștia, se văd nevoiți să-și consume concediul de odihnă stând acasă cu copiii lor.

În plus, să nu uităm de numeroasele familii monoparentale din România care nu beneficiază de sprijinul unui al doilea părinte sau al altor persoane de încredere cu care să-și poată lăsa copiii", declara pe 24 mai deputatul USR Radu Panait.

Citește și: Părinții își pot prelungi concediul de creștere copil până la trei ani. Care sunt condițiile și ce acte sunt necesare

"Când am depus proiectul ne-am gândit la datoria noastră de a fi alături de părinți și de a-i sprijini cu adevărat, nu prin declarații, în condițiile în care un copil vine mereu cu o multitudine de provocări, iar familiile din România au nevoie să simtă că statul le e alături.

Un copil bolnav are nevoie să își aibă alături părintele și la 7 ani, și la 9 ani, și la 12 ani. Salutăm adoptarea proiectului, este o normalitate de care părinții și copiii au nevoie", precizeaza senatorul USR Alexandru Robert Zob.

Durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav este de maximum 45 de zile calendaristice pe an, per copil, cu excepția situațiilor în care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, este imobilizat în sisteme de imobilizare specifice aparatului locomotor sau este supus unor intervenții chirurgicale.