A fi părinte este, de departe, cea mai grea "meserie". Ca şi părinţi, planurile de viitor şi aşteptările pentru copiii noştri sunt măreţe, însă, pe parcurs, din cauza excesului de zel, comitem fără să ne dăm seama greşeli care le pot afecta echilibrul emoţional şi psihic.
Elena Gheoculescu, psiholog clinician şi psihoterapeut integrativ, oferă soluţii pentru cele mai frecvente greşeli pe care le fac majoritatea părinţilor când vine vorba de educaţia copiilor.
1. Nu îl lași să-și exprime toate emoțiile
Copilul tău învață să-și gestioneze emoțiile în relație cu personale semnificative din viața lui, dacă nu îi validezi toate emoțiile, devine confuz și nu mai știe pe cine să creadă: pe Sine ( ceea ce simte și gândește) sau pe părinte (adultul reprezentativ pentru el, un model).
Copilul are nevoie să trăiască și să integreze toate emoțiile, inclusiv furie, frică sau dezgust. Atunci când copilul este fericit, te bucuri alături de el, dar când este trist sau furios/trist ești alături de el?
Când îi spui copilului: ”Nu fi trist, nu ai de ce să te simți așa”, ”Băieții nu plâng” sau ”Fii serios, doar din atât plângi?!”, mesajul pe care îl primește este că sentimentele lui nu contează și că este mai bine să le suprime.
Viața de familie este prima școală emoțiilor, locul unde sunt trăite și acceptate toate emoțiile, dar nu și toate comportamentele dezadaptative: lovit, țipat trântit, aruncat obiecte.
Dacă observi expresia de frică pe chipul copilului tău înainte de a merge la grădiniță/școală/doctor (sau în oricare altă situație) este important să îi spui: ”Observ că (descrieți comportamentul /ceea ce vedeți), cum te simți? Ce poți face pentru a te simți mai bine? Cum te pot ajuta să te simți mai bine?”
În acest fel el încerca sau chiar poate reuși să-și dea seama singur ce emoție simte și ce are nevoie pentru a se simți mai bine.
Repetat frecvent, acest exercițiu îl va ajuta să își gestioneze singur emoțiile, el va învăța să se întrebe cum se simte și de ce are nevoie pentru a se simți mai bine.
Scopul acestui exercițiu este de-al ajuta pe copil să-și identifice emoția, dar și să să găsească cele mai bune soluții practice care să-l ajută să se simtă mai bine.
Permite-i să trăiască frustrarea și furia, doar așa va învăța să tolereze frustrările vieții, mai ales când face ceva nou, precum: prieteni noi, mutarea dintr-o școală în alta, alimente noi. Fii prezentă lângă el, dar nu trăi în locul lui.
Ajută-l să îmbrățișeze momentele incomode și să învețe din el. Bineînțeles că va fi greu la început, dar pas cu pas va reuși! Fă pași alături de el, nu în locul lui.
2. Nu îi permiți să greșească
În mod instinctiv avem tendința de ne proteja și feri copiii de orice pericole, dar provocările fac parte din viața lor și îi ajută să facă față situațiilor dificile sau mai puțin plăcute.
De la desenul făcut pentru ora de arte plastic până la tema rezolvată și frumos scrisă în caiet, toate acestea sunt ocazii ratate de a crește toleranța la frustrare, de a învăța să spună ”nu știu”, de a învăța să persevreze până reușește.
Învață-ți copilul să pescuiască, nu pescui în locul lui, doar așa va avansa pe drumul către succes.
3. Aștepți perfecțiune și îl suprasoliciți
Este normal să își dorești evoluție copilului tău, însă este esențial să nu pierzi din vedere procesul și micile realizări. Presiunea de a face ”perfect” sau ”corect” poate lăsa urme adânci asupra stimei de sine a copilului tău.
Felul în care învață să rezolve problemele specifice vârstei va detremina modul în care va rezolva problemele ca adult.
Ca și adult poate trăi stări de epuizare și neîmplinire dacă nu este ”perfect” și nu răspunde așteptărilor celorlalți.
4. Observi numai comportamentele nedorite
Uneori te rătăcești prin jungla comportamentelor nedorite. Îi spui ceea ce nu face bine, povestești și apropiaților, îl cerți, îl atenționezi, îl pedepsești, dar prea puțin îi descrii ceea ce face bine.
Toții copiii au nevoie să știe ceea ce fac bine, care sunt faptele lor bune. Cu cât aude că este ”rău”, că a făcut fapte rele, cu atât va face mai multe.
Cu cât aude ce fapte bune face și observă că îi apreciezi efortul va fi mai motivat să fie mai ”bun”, să facă mai multe fapte bune.
5. Nu îi pui limite ferme și clare, iar în lipsa acestora îl pedepsești pe el în locul comportamntelor sale
Este foarte importantă nevoia de autonomie și de independență a copilului pentru dezvoltarea lui, însă trebuie să știe cine este șeful. Partea frontală a creierului la copil este în plin proces de construncție, este ca un acoperiș în construcție, de aceea are nevoie de limite.
Asigurați-vă că se odihnește, că îi acceptați toate emoțiile, dar nu și comportamnetele. Copiii au nevoie de limite, au nevoie să știi ce este permis, ce este interzis, ce drepturi au, dar și ce responsabilități, doar așa va crește un adult echilibrat și cu personalitate.
Negocierea prea desă a regulilor și mai ales a tuturor regulilor poate duce la luptă de putere între tine și el, respectiv la pedepse greu de acceptat și suportat.
6. Îi spui prea des ”NU”.
Fără să realizezi sau din dorința să îl protejezi îi spui copilului tău ”NU” de prea multe ori pe zi. ”NU” nu îl blochează pe copil, poate îl oprește pe moment, dar nu îi oferă o soluție la problema sau cerința pe care o are. În schimb dacă îi explici și îl ajuți să vadă consecințele comportamentelor sale, s-ar putea să fie mai înțelegător.
7. Nu ai grijă de tine
Copilul învață din ceea ce vede mai mult decât din ceea ce aude. Începe prin a implementa în viața ta obiceiuri sănătoase (mănâncă sănătos, dormi, relaxează-te, fă-ți timp să faci măcar 10 minute ceea ce îți place).
Exprimă ce simți îl fața lui: ”Mă simt obosită, am nevoie să mă relaxez și să dorm.” sau ”Am avut o zi stresantă la serviciu, o să-mi fac un ceai și o să citesc câteva pagini dintr-o carte.”
Greșelile sunt normale, însă transformarea lor într-un obicei afectează atât relația cu copilul tău, cât și dezvoltarea lui ulterioară.
Fiecare zi este diferită, uneori ceea ce funcționa ieri, astăzi nu a avut nici un rezultat. Prins în vâltoarea vieții și în multitudinea de roluri s-ar putea ca la un momendat să nu mai știi cum să gestionezi relația cu copilul tău. Un specialist te poate ajuta să restabilești stare de bine în relația și familia voastră.
