Părintele sibian Constantin Necula, vorbește, într-un interviu acordat Agerpres înainte de Sărbători, despre dispariția Regelui Mihai.
AGERPRES: La căpătâiul regelui ştim că au stat patru măicuţe. Este îngropat într-o catedrală. Ce ar trebui să semnifice toate acestea pentru români?
Constantin Necula: Că poate ar fi fost bine să avem mai multă grijă de el. M-au întrebat la Câmpina regaliştii, de ce nu face Biserica mai mult pentru rege pentru a-l recunoaşte. Nu aveam ce să facem mai mult pentru a-l recunoaşte pe rege. Cred că instituţia cu care s-a împăcat cel mai bine, în permanenţă, Măria Sa a fost Biserica. Am sentimentul acesta, că un vodă ştie de unde îşi ia harul şi cum rezistă. Problema mea personală, dar asta chiar nici nu are importanţă, nu se referă nicidecum la Majestatea Sa. Se referă la cum vom duce mai departe această verticalitate, această cordialitate cu Biserica, cordialitate cu Dumnezeu. La Catedrală l-am pomenit (...) nu numai pe Majestatea Sa, ci şi pe Regina Ana şi toţi cei din Casa Regală care au domnit în dreapta credinţă. Poate că n-am avut cel mai curajos dintre conducătorii de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar constat că am avut cel mai gentil, cel mai aristocrat şi cel mai aşezat supravieţuitor al celui de-Al Doilea Război Mondial. Dacă ar fi supravieţuit aşa oameni după Al Doilea Război Mondial am fi fost vindecaţi de ura de acum. El e semn că se putea trăi şi altfel. Mie asta mi-a plăcut cel mai mult la Măria Sa.