A ajuns la secția de terapie intensivă a Institutului de Boli Infecțioase „Matei Balș” abia după 7 zile, unde a fost în stare de inconștiență timp de 4 zile și nu-și amintește nimic din ceea ce s-a întâmplat.
Bărbatul se simte ceva mai bine acum, iar când privește în urmă, la primele zile petrecute în spital, spune că “am crezut că am murit”.
"De ce MOR românii de Coronavirus înainte să fie diagnosticați: vă prezint relatarea unui prieten apropiat despre situația pe care a intâmpinat-o finul său, internat în prezent la spitalul de Boli Infecțioase „Matei Balș”.
În data de 18.03.2020, finul său a solicitat consult medical din partea ambulanței București. A sosit un echipaj care l-a consultat și, în ciuda stării sale vădit precare de sănătate: febră, dureri, tuse, i s-a spus că nu va fi testat întrucât nu are tuse seacă. A fost lăsat acasă, spunându-i-se să aștepte să își revină, deși îi era rău deja din data de 13 martie
După două zile, situația s-a agravat! Soția sa l-a cărat, la propriu, în mașină, și a mers către „Matei Balș”. Acolo, saturația în oxigen a sângelui arterial a finului său era de 80%, în condițiile în care parametri normali sunt de 95%-100%. Cadrul medical care l-a consultat i-a spus „să se ridice în fund, că nu respiră bine” pentru că “stă aplecat”. Nu l-au oprit în spital nici de această dată. L-au trimis acasă, fără investigații suplimentare și fără să fie testat.
Pe data de 21 martie, fina sa a chemat din nou ambulanța. De această dată, ambulanța nici măcar n-a mai venit. I s-a comunicat, prin telefon, să rămână acasă, să ia tratament conform simptomatologiei, și, dacă în câteva zile nu își revine, abia apoi ar trebui să sune la 112 din nou.
Abia pe data de 22 martie, dupa chinuri intense și stări tot mai grave de sănătate, ambulanța s-a înduplecat să îl ridice pentru a-l interna în spital!
Calvarul nu s-a oprit aici! A fost testat în ziua în care a fost internat, dar rezultatul a sosit abia după două zile. Chiar dacă starea de sănătate i s-a înrăutățit zilnic și avea nevoie de oxigen și ventilație, abia pe data de 25 martie a fost cuplat la aparate, la terapie intensivă. Aflat în spital, la terapie intensivă, a fost în stare de inconștiență timp de 4 zile și nu-și amintește nimic din ceea ce s-a întâmplat. Întrebat acum, după ce dă semne de revenire, deși îi va fi necesar în continuare un aparat pentru oxigen, cum a fost experiența sa, pacientul spune “am crezut că am murit”.
Am aflat de această situație abia astăzi, după ce bunul meu prieten mi-a spus că DSP-ul și poliția nu au bazele de date coordonate. Între timp, și fina pacientului despre care v-am relatat a ajuns internată în spital, tot cu COVID-19, iar astăzi s-a petrecut o situație de râsu-plânsu: Poliția a sunat-o, deși era internată în spital, pentru a o ruga să iasă la geamul locuinței să le „facă cu mână” ca să se asigure că respectă carantina. Răspunsul, evident, a fost “vă pot face cu mâna, dar de la geamul spitalului, pentru că sunt și eu internată de câteva zile.”
La rândul său, prietenul meu a fost contactat de poliție, confirmându-se haosul în care se află. Deși perioada de autoizolare s-a încheiat, stând 14 zile în carantină, de la ultimul contact cu finul și fina sa, poliția a venit la ușa lor pentru a verifica dacă încă sunt în casă.
E de-a dreptul REVOLTĂTOR, dar poate această relatare vă va face să înțelegeți DE CE mor românii de Coronavirus înainte să fie diagnosticați. A fost nevoie de 7 ZILE pentru ca un pacient despre care se știa deja că are o saturație în oxigen a sângelui arterial sub parametri optimi să fie intubat la terapie intensivă!", povestește Dragoș Bistriceanu pe Facebook.
