Preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România a declarat, într-un interviu acordat RFI, că situaţia cluburilor, barurilor sau restaurantelor care nu respectă normele de siguranţă este extrem de gravă şi, probabil, extrem dificil de apreciat.
"Ea nu este nici pe departe un caz izolat, această tragedie reprezentând de fapt un potenţial de dezastru care are dimensiuni nebănuite. Este vorba de o stare a lucrurilor în cultura contruirii şi evident că ne pune pe gânduri şi trebuie intervenit de la nivelul conceptual până la cel operaţional, pe toate planurile", a spus Şerban Ţigănaş.
Preşedintele OAR a precizat că în cazul construcţiilor noi există o procedură destul de bine definită de proiectare, autorizare, avizare, recepţie şi utilizare, însă situaţia construcţiilor existente este mai gravă, mai ales dacă ele au fost gândite pentru alte funcţionări şi sunt transformate.
"Situaţia de la clubul care a ars face parte din această categorie, iar aici nu se respectă legea masiv, pentru că de fapt orice schimbare de destinaţie cu aceeaşi funcţiune care se transformă, trebuie să treacă printr-un proces de autorizare de construire şi acest lucru nu se întâmplă masiv", a mai spus Ţigănaş.
Întrebat dacă în amenajarea unui spaţiu ca cel de la clubul Colectiv sunt cooptaţi arhitecţii, preşedintel OAR a precizat că, aşa cum ştie toată lumea, recursul la arhitecţi este foarte slab în România.
"Se ştie că în România improvizaţia este o procedură curentă şi foarte mulţi dintre cei care construiesc fac lucrul acesta începând cu o mare economie, adică nerecurgând la un profesionist pentru a gândi lucrurile corect. Aici suntem într-o situaţie absolut dramatică. Unii dintre noi sunt de vină pentru că acceptă intervenţii neprofunde, parţiale, la limita obţinerii unor documente şi fără să îşi urmărească transpunerea în realitate a proiectărilor pe care le-au făcut. Orice amenajare trebuie să fie realizată de profesionişti calificaţi", a explicat Şerban Ţigănaş.
Potrivit acestuia, atunci când apar probleme după o amenjare făcut cu arhitect, răspunderea revine patronului, dar şi arhitectului.
"Întotdeauna răspunderea este a celui care este proprietar şi iniţiază lucrarea. Evident că şi arhitectul, inginerii, constructorul, toţi sunt responsabili şi, din păcate, sistemul legislativ nu dă o putere suficient de mare celor care au proiectat şi au semnat pe proiectul respectiv, să aibă un drept de veto când lucrarea se dă în folosinţă în cazul în care nu s-a respectat tot ce au prevăzut ei acolo. Şi aici trebuie schimbată legea", a mai spus acesta.
El a mai precizat că arhitectul este cel care trebuie să cunoască ce prevede legislaţia apropo de numărul de căi de acces, dimensiunile ferestrelor şi ale uşilor, dar a subliniat că mai este o problemă şi a verificatorului legal de proiecte care dă a doua semnătură responsabilă care se pune pe proiectele executate legal, iar a treia este a avizatorului din partea ISU.
"Eu cred că este bine să existe această înlănţuire pe elementele sensibile. Dar apăs din nou pe concluzia că între hârtie şi realitate este o diferenţă mult prea mare, iar momentul cel mai important, de la care nu trebuie să existe rabat, este recepţia lucrărilor de construcţii, înainte de a fi date în folosinţă", a mai spus preşedintele OAR.
Acesta a vorbit şi despre situaţia clădirilor cu risc seismic, precizând că este foarte posibil ca şi unele construcţii care nu au primit bulină roşie să fie, de fapt, nesigure.
"Eu cred că nu a existat capacitatea de a acoperi toate construcţiile din categoria respectivă cu expertize. A doua întrebare pe care mi-o pun, văzând această intenţie de a închide spaţiile cu acces pentru public care se află în astfel de construcţii este: de ce sunt ignoraţi locatarii? Sunt clădiri cu multe etaje, multe dintre ele cu apartamente deasupra de care nu se spune nimic. Sunt în pericol doar cei care ar intra într-un teatru, club, magazin, agenţie bacară, iar cei care trăiesc efectiv deasupra nu? Pe mine m-a surprins această abordare. Şi îmi pun întrebarea asupra soluţiilor", a mai spus sursa citată.
Ţigănaş a mai spus că în România există un soi de blocaj la nivel de lege care nu permite ca resurse financiare din bugetul public să fie folosite pentru a salva, consolida şi pune în siguranţă clădiri care se află în proprietate privată.
"Nu există o metodă prin care să se poată interveni, în regim de urgenţă, de interes public, pentru că multe construcţii sunt monumente istorice, clădiri de patrimoniu, indiferent de cine este proprietarul lor, sunt interes public pentru întreaga comunitate, poate întreaga ţară şi unele pentru patrimoniul universal", a explicat el.
OAR a făcut o propunere Parlamentului, dar aceasta a fost respinsă într-o primă instanţă.
"Sperăm că pe fondul absolut dramatic al recentelor evenimente lucrurile să fie regândite. A doua soluţie pe care o sugerez este evident o modificare a legislaţiei generale de autorizare a construcţiilor, în sensul că ar trebui cumva introdusă şi conştientizată această procedură în ideea că orice intervenţie asupra unei construcţii este un act de contruire. El trebuie adus la cunoştiinţa autorităţii care decide care este calea pentru intervenţie. (...) La ora actuală este o singură procedură care îţi cere aceleaşi avize pentru modificarea unei ferestre sau pentru modificarea integrală a unei construcţii complexe. E vorba de o nuanţare care să nu mai creeze acest apetit al celor care au de făcut o lucrare minoră şi care evită legalitatea pentru că birocraţia este chinuitoare" a mai spus preşedintele OAR.
Acesta a precizat că speră ca verificările care se vor face în perioada următoare să aibă un efect suficient de puternic ca să ducă la schimbări care sunt absolut necesare.
