Octavian Jurma, despre ridicarea restricţiilor: "Nu putem aștepta cu petrecerile până trec procesiunile mortuare?"

Octavian Jurma e de părere că această săptămână vine cu un „contrast izbitor între nerăbdarea pandemiei de a ne infecta în masă și nerăbdarea autorităților de relaxa puținele măsuri care au mai rămas active” în fața valului Omicron.

„Dacă anul trecut politicienii au așteptat până la ieșirea din valul 3 înainte de a anunța sfârșitul pandemiei, anul acesta suntem anunțați că s-a terminat pandemia înainte de depăși vârful valului 5-Omicron.

Faptul că în acest val președintele Iohannis nu și-a mai exprimat îngrijorarea și nu a mai convocat o ședință care să adopte măsuri de limitare a infectărilor este îngrijorător și poate semnala depășirea etapei de negaționism din valul 4-Delta și trecerea la o nouă etapă, pe care o putem numi infecționism.

Un alt contrast puternic este între consensul social pro-vaccinare care s-a format în occident și cel anti-vaccinare care s-a format în România. Aceasta va pune adesea românii în conflict cu regulile din vest atunci când ies din țară, așa cum a aflat și românul nostru în Italia.

„Este prima fractură greu reversibilă între România și Uniunea Europeană"

Este prima fractură greu reversibilă între România și Uniunea Europeană, care va fi puternic exploatată politic de partidele și politicienii anti-UE și pro-Rusia”, scrie pe Facebook Octavian Jurma.

Potrivit acestuia, confuzia este maximă în această perioadă pentru că regulile par să se schimbe zilnic, nu săptămânal.

„Poate că pandemia e totuși gata de data asta. (...) Chiar și atunci e frivol să sărbătorim când valul de spitalizări și valul de decese sunt abia la început. Nu putem aștepta cu petrecerile până trec procesiunile mortuare? Dar poate că intrăm într-o nouă etapă a filozofiei de sănătate publică (pe baza căreia se formulează și politică de sănătate publică) în care infectarea este pusă pe picior egal cu vaccinarea”, adaugă Octavian Jurma.

Astfel, spune el, dacă un guvern oarecare știe că fără imunitatea de turmă nu putem ieși din pandemie, dar partidele nu vor să își asume măsuri explicite de promovare a vaccinării și nici măsuri explicite de limitare a infectărilor, atunci guvernul poate opta implicit pentru infectarea în masă ca strategie de dobândire a imunității de turmă.

„Infecționismul nu este o tendință doar în România. Este doar o nouă etapă de evoluție a negaționismului, care a fost deja îmbrățișat la noi în valul 4-Delta, care are marele avantaj că este o strategie implicită, nu una explicită, cum sunt măsurile de combatere a infectărilor și spitalizărilor.

Concret, guvernul nu trebuie să facă nimic, partidele nu trebuie să facă nimic, pandemia e de vină. Mai mult, capitularea poate fi prezentată ca o mare victorie, sărbătorită prin măsuri de relaxare și anunțarea revenirii la normal. Pandemia nu mai este asumată ca o problemă de sănătate publică și nici ca o amenințare la adresa siguranței naționale.

Trecerea implicită la infecționism mai are un avantaj uriaș pentru orice guvern în România, este sprijinit explicit și de partidele anti-vaccinare și negaționiste, deci guvernul are și un uriaș consens politic în favoarea trecerii la o strategie de infectare în masă.

„Mișcarea negaționistă și-a demonstrat superioritatea"

Prețul în vieți omenești este imens, însă e un preț asumat tot explicit de mișcarea negaționistă și infecționistă, deci costul politic colateral e mic 'în aparență', afirmă Octavian Jurma, potrivit căruia este doar o speculație teoretică, dar deznodământul era predictibil încă de la finalul valului 3-Alpha când „pandemia a mai fost o dată declarată închisă, cretificatul verde a fost declarat non-grata, viața normală reluată la maxim și, tot evident, vaccinarea abandonată”.

Jurma afirmă că atunci mișcarea negaționistă și-a demonstrat superioritatea, impunându-și punctul de vedere atât în stradă, cât și în Parlament: „acum, negaționismul și infecționismul sunt salutate de majoritatea românilor care văd în medici și medicină o amenințare, nu în viruși și boală.

Așadar vedem că sunt tot mai mulți în partide și în parlament care vorbesc în numele pandemiei și preaslăvesc beneficiile infectării. Întrebarea este cine ne mai reprezintă pe noi, cei care dorim să trăim în siguranță, sau cei care încă mai credem că eugenia e o abominație în fața lui Dumnezeu? Î

Întrebarea este cine vorbește în numele morților? Să vorbești însă în numele morților a devenit extrem de riscant politic și profesional. În afara armatei de troli negaționiști, partidele pot acționa prin intemediul pârghiilor din media sau a șefilor numiți politic.
Mă tem că după instituirea oficială a infecționismului va urma și o prigoană a celor care se opun infectării în masă”.

"Adevărul este că suntem învinși nu de pandemie, ci de negaționismul devenit politică"

Jurma consideră că o parte din aceste măsuri se văd deja, iar altele vor fi impuse prin presiune socială: „hărțuirea la școală a copiilor vaccinați sau în birouri și spații publice a celor care mai vor să poarte masca chiar dacă nu va mai fi obligatorie.

Atacul la persoană celor care mai promovează vaccinarea sau prudență, cum a fost cazul dr. Craiu sau marginalizarea dr. Gheorghiță. Noi, cei care încă ne opunem pandemiei, suntem evident în minoritate și ne mai rămâne doar opțiunea rezistenței.

E adevărat că este o opțiune civică și politică, nu una medicală, dar e singura opțiune care ne-a mai rămas în afara exilului. Adevărul este că suntem învinși nu de pandemie, ci de negaționismul devenit politică. Drumul de la idee la ideologie este adesea mai scurt decât cel de la infectare la boală.

„Adevărul rostit de unul e mai puternic decât minciună rostită de o mie"

Din fericire, rezistența este o opțiune puternică și viabilă pentru că nu suntem singuri și nu suntem puțini. Adevărul rostit de unul e mai puternic decât minciună rostită de o mie.

O mare parte din presă a continuat să raporteze corect și echilibrat în toată această perioadă, există politicieni și funcționari care continuă să pună datoria față de oameni și țară mai presus decât cea față de partid. În cele din urmă orice criză este și o oportunitate să devenim mai buni și ce om este un om care nu face lumea mai bună", mai întreabă acesta.