"Gestul domnului preşedinte Iohannis a fost extraordinar şi bine primit de toţi colegii mei, pentru că acea decoraţie se cuvine tuturor colegilor mei. Întâmplarea face că eu am fost la conducerea acestei asociaţii. Noi întotdeauna am aşteptat să se întâmple şi ceva favorabil nouă. Deocamdată, nu s-a întâmplat nimic deosebit pentru noi, ultimii supravieţuitori ai temniţelor comuniste."
Bjoza a recunoscut că a întâlnit şi oameni de bine în politica din România dar, de obicei, aceşti oameni nu apucă niciodată să formeze majorităţi puternice.
"Asupra întregii clasei politice pluteşte o imagine foarte nefavorabilă, ca să fiu elegant. În toate partidele politice din România am găsit oameni de bine, dar ei au răms în minoritate."
Bjoza a povestit şi că, de-a lungul timpului, s-a ferit de o întrebare.
"Mi-a fost teamă de o întrebare, în toate lecţiile şi conferinţele la care am participat în ultimii ani. Să nu fiu întrebat de tineri ce să facă mai departe. Şi, evident, această întrebare a apărut într-o bună zi. Şi le-am spus aşa: "Nu vă rămâne decât, fiind astăzi beneficiarii unor reale şanse de exprimare liberă, nu vă rămâne decât să faceţi ce am făcut şi noi, să vă iubiţi neamul, patria şi tricolorul aşa cum am făcut-o noi. Pentru că cele trei acum şi-au pierdut din valoare. Nu mai suntem legaţi de neam, de patrie şi până şi tricolorul este nesocotit."
Adrian Ursu l-a invitat pe Octav Bjoza să facă şi o previziune pentru România, moment în care Bjoza a explicat că justiţia din România are o imagine problematică, în condiţiile în care acesta este singurul element care poate pune România pe o linie de plutire.
"Optimist am fost toată viaţa. Şi faptul că am ştiut să iert şi să iubesc, poate chiar şi pe adversarii mei, poate m-au determinat să fiu mai puternic, mai încrezător. Dar, privind ca un neavizat, te îngrozeşti de acest dezastru demografic. Nu se repară pe azi, pe mâine. E vorba de generaţii întregi. Mor de două ori mai multe persoane decât se nasc. Mulţi au plecat şi dintre ei, foarte mulţi nu se vor mai întoarce. Un singur lucru ar putea rezolva această situaţie - justiţia. Dacă şi-ar face datoria, nu doar luând cazuri preferanţial, la indicaţii, sau lăsând cazuri neterminate sau luând nişte mărunţişuri, imaginea justiţiei în România este dezastruoasă. Este păcat. Ar trebui să fim mândri că există justiţiari în ţara asta. Un om incoruptibil ar fi extraordinar. Din cauza asta, poporul şi-a pierdut încrederea. La umbra acestei justiţii, şi-au permis unii indivizi să jefuiască această ţară aşa cum nu s-a mai întâmplat niciodată."
Octav Bjoza, născut la Iaşi, în familia unui ceferist, absolvă, în 1956, Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov, după care se întoarce în oraşul natal, unde devine student al Facultăţii de Geografie-Geologie în cadrul Universităţii ieşene.
La sfârşitul primului an, după ultimul examen, pe 25 iunie 1958, este exmatriculat şi arestat de Securitatea din Iaşi.
Tânărul de 19 ani a fost condamnat la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii. Era primul proces care beneficia de aşa-zisa “agravantă”, 318 per 1958, care dubla, ba, chiar tripla pedepsele.
