Obiceiuri de Anul Nou la români. Jocurile cu măşti

În săptămâna dintre Crăciun şi Anul Nou, în satele româneşti, cete de flăcăi se pregătesc pentru ?urat?, respectând datinile şi obiceiurile din timpul sărbătorilor de iarnă. În ajunul Noului An, pe înserat, îşi fac apariţia ?mascaţii?. Din repertoriul jocurilor cu măşti fac parte Capra, Cerbul, Ursul, Căiuţii, Turca, Măştile umane, Malanca.
Jocurile cu măşti se practică, în funcţie de zonă, atât la Crăciun, cât şi între Crăciun şi Anul Nou, dar şi în ziua de Anul Nou şi a doua zi. În aceste jocuri, obiectul cel mai important este capul de animal cu cioc clampănitor, făcut din lemn şi purtat de un flăcău, însoţit de personaje mascate.
Capra
Ceata, care diferă atât ca număr de participanţi, cât şi ca alcătuire, după regiunea unde se desfăşoară obiceiul, are următoarele personaje: capra, căpitanul, vânătorul, mireasa, baba, moşneagul, ofiţerul, evreul, arapul, doctorul, vătaful, fluieraşii, neguţătorul, neamţul, turcul ş.a. Capra poate fi ?în picioare? ori ?pe brânci?.
Capul caprei este confecţionat din lemn de mesteacăn, cioplit în formă cât mai apropiată de reprezentarea naturală a acesteia, partea de jos a botului fiind lucrată dintr-un lemn aparte, prins cu un cui în aşa fel încât trăgându-se de sfoara cu care este prins, botul caprei să clămpănească. dos.
Cerbul
Cerbul ridică aceleaşi probleme de construcţie, ca şi capra, cu singura deosebire că în loc de corniţele de ţap, la capul de lemn se ataşează coarne de cerb, iar spaţiul de împodobit al coarnelor fiind mai mare, elementele folosite în decorare au dimensiuni corespunzătoare, fiind folosite uneori chiar şi panglicile colorate. Şi cerbii, ca şi caprele, trebuie să aibă pe spate o cergă împodobită cu panglici colorate şi oglinzi mici. Cerbul mai poate fi îmbrăcat în piele de capră, oaie sau de iepure.
Ursul.
Personajul este îmbrăcat în piele de urs sau din alte animale, uneori fiind acoperit cu trestie sau stuf cusute pe o haină ori, pur şi simplu, o cergă, iar ochii sunt două oglinzi. În picioare are mâneci de cojoc întoarse pe dos, iar pe mâini, bucăţi de piele, ca labele ursului. Ursarul este mânjit pe faţă, are chipiu şi o bâtă în mână, de care este prins un lănţişor cu un belciug, care pleacă de la nasul Ursului. Câteodată, chiar Ursul ţine un băţ lung şi noduros între labe, pe care încearcă să se urce. Ceilalţi însoţitori poartă costume naţionale.
Căiuţii
În noaptea de Anul Nou vin şi Căiuţii. În Moldova, o casă de gospodar unde în seara de Anul Nou nu poposesc Căiuţii este ceva nemaivăzut, acel gospodar înseamnă că este marginalizat, că nu-i va merge bine anul viitor. Această vizită este un fel de "binecuvântare" din partea comunităţii.
La Căiuţi grupul de personaje diferă, în funcţie de alegerea celor care urează: urătorul, un Căluţ, cel cu doba, cel cu fluierul; patru Cai, mama Cailor şi mânzul; cel ce face căluţul să joace, cămăraşul, baba, doi, trei mascaţi; căiuţi, ofiţeri cu diverse grade.Obiceiul presupune automat existenţa unei fanfare.
O formaţie de căiuţi, formată din aproximativ 30 de membri, conţine cel puţin doi căiuţi, restul fiind comişi, mascaţi şi inevitabil o mireasă (un tânăr deghizat în costumaţia miresei). Mascaţii, înarmaţi cu ciomege şi încărcaţi cu tălăngi, au rolul unor veritabili bodyguarzi moderni.

Agerpres