Un băiețel a fost dat dispărut în urmă cu 25 de ani și de atunci părinții nu au primit nicio veste în legătură cu el. Vasile avea 12 ani atunci când a dispărut și era unul dintre cei patru copii ai familiei Radieru.
Pe 17 iunie 1994, Vasile a plecat să-și ridice premiul de la școală și de atunci nimeni nu l-a mai văzut. Era un elev silitor, isteț, avea note foarte bune. Avea de mers doar trei minute pe jos până la școală, dar drumul se pare că nu l-a mai adus niciodată acasă.
„La 11 si 5 a iesit pe poarta. Trebuia la 11 sa fie la scoala, dar a intarziat pentru ca s-a jucat cu fratiorul lui mai mic, care avea doar un anisor atunci. A ajuns la scoala, insa nu a mai venit acasa. Pe la ora 13:00 am simtit ca ceva nu e in regula, am simtit ca mama… mi se racise partea cu inima, simteam ca lesin. In scoala nu mai era niciun copil. Nimeni nu vazuse nimic. O singura femeie mi-a zis ca a auzit un scartait puternic de masina in zona scolii, vazand apoi cum masina care era neagra a plecat. In rest, nimic. Pe la ora 16:00, cand a venit sotul acasa, caci pe vremea aceea nu era cu telefoanele ca acum, s-a dus la un prieten si a anuntat Politia, vazand ca Vasile nu mai vine acasa. Noua ne-au preluat cazul abia marti – disparitia a fost intr-o vineri, intrucat ne-au zis ca cei de la „Disparitii” erau plecati”, a declarat femeia, potrivit debraila.
Părinții băiatului au fost chemați de nenumărate ori la morgă să vadă mai multe cadavre ale unor copii, însă niciunul nu era Vasile.
„Au trecut 25 de ani si eu nu stiu nimic. M-am dus mereu la Politie, insa mereu mi-au zis sa stam acasa si sa asteptam vesti. Am fost si sa recunosc copii inecati, insa nu era si copilul meu. Au mai venit odata cu un copil decedat si imi impuneau sa zic ca e al meu, ca seamana. Pai, cum sa-l iau daca nu era el?! Eu nu-mi cunosc copilul. Eu, ca mama, nu il simt mort, eu il simt ca traieste. Poate numele lui nu mai e Vasile, cine stie… Daca era mort, il luam si faceam ce trebuie sa faca o mama. Eu n-am nici macar un mormant la care sa plang si sa-mi strig durerea de mama… Am mai fost la Politie si cand mi-au aratat portretul lui imbatranit, facut de specialisti – cum ar arata acum… Ce sa mai zic! El facea doua-trei minute pana la scoala. El nu plecase niciodata, era ascultator si cuminte ca o fetita. Canta la acordeon in formatia „Valurile Dumarii”, facea lupte la scoala… Traiesc cu speranta ca poate, intr-o zi, Dumnezeu mi-l aduce acasa indiferent cum ar fi”, a mai precizat braileanca.
