Din 2005 şi până la 1 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis aproape 14.000 de mandate de interceptare în baza legii siguranţei naţionale.
În afară de aceste mandate, judecătorii au emis, în aceeaşi perioadă, 445 de autorizaţii de interceptare şi înregistrare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice. Aceste autorizaţii au fost solicitate de procurorii DNA şi DIICOT şi vizează în principal dosare de corupţie şi crimă organizată, potrivit jurnaliştilor de la Gândul.
Procurorul-şef al DIICOT, Codruţ Olaru, crede că ascultarea telefoanelor reprezintă "un instrument necesar pentru combaterea criminalităţii organizate şi terorismului". În plus, Olaru a mai spus că investigarea terorismului nu se poate face doar pe baza declaraţiilor pe care le fac martorii.
La rândul său, procurorul general al României, Codruţa Kovesi, spune că aceste interceptări sunt dublate întotdeauna de alte probe mai solide, dar mai puţin mediatizate.
Începând din anul 2005, judecătorul este cel care poate autoriza interceptarea convorbirilor telefonice sau înregistrările ambientale. Solicitarea procurorului se discută într-o şedinţă de judecată secretă.
În cazul infracţiunilor privind siguranţa naţională, mandatele şi autorizaţiile sunt emise doar de anumiţi judecători.
