Nu toţi românii au uitat de Dragobete

În fiecare an, la 24 februarie, românii celebrează Dragobetele, sărbătoare cu o tradiţie milenară. Echivalentul românesc al sărbătorii St.Valentine's Day sau Ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii şi dragostei, obiceiul Dragobetelui se păstreazã încă viu în sate. Dragobetele marchează începutul primăverii, fiind ţinut în preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea la 24 februarie. Dragobete, cunoscut şi sub numele de Dragomir, este considerat, în credinţa populară românească, fiul Babei Dochia. Năvalnic şi nestatornic, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică şi este închipuit ca fiind un flăcău voinic, chipeş şi iubăreţ, care sălăşluieşte mai mult prin păduri.

Se mai spune că Dragobete a fost transformat într-o buruiană, numită Năvalnic, de către Maica Precista, după ce nesăbuitul a îndrăznit sã-i încurce şi ei cărările. În dimineaţa zilei lui Dragobete, înveşmântaţi în straie de sărbătoare, flăcăii şi fetele se întâlneau în centrul satului sau în faţa bisericii. În unele zone, exista obiceiul ca fetele mari să strângă apă din omătul netopit sau de pe florile de fragi. Această apă, despre care se spunea că e născută din surâsul zânelor, era păstrată cu grijă, existând credinţa că avea proprietăţi magice: făcea fetele mai frumoase şi mai drăgăstoase.

În Mehedinţi, exista obiceiul numit ?zburtorit?, potrivit căruia la prânz fetele se întorceau în fugă spre sat. Fiecare flăcău urmărea fata care îi era dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, goana se sfârşea cu un sărut în văzul tuturor. Acest sărut simboliza logodna celor doi tineri, pentru cel puţin un an de zile. Nu de puţine ori, aceste logodne ludice precedau logodnele adevărate, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă. Deoarece exista credinţa că Dragobetele îi va ajuta pe cei gospodari să aibă un an mai îmbelşugat decât ceilalţi, oamenii respectau această sărbătoare la fel ca şi pe cele religioase - nu munceau, doar îşi făceau curăţenie prin case.

Sărbătoarea românească a dragostei se mai numeşte, în funcţie de regiune, ?Sântion de primăvară?, ?Ioan Dragobete?, ?Drăgostiţele?, ?Cap de primăvară?, ?Logodna? sau ?Însoţitul paserilor? sau ?Ziua Îndrăgostiţilor?.

Antena3.ro