"Niciodată nu aş fi făcut o cerere de graţiere către Băsescu". Adrian Năstase, primul interviu după eliberarea din penitenciar

Adrian Năstase a fost invitat în cadrul emisiunii Sinteza Zilei. Fostul premier al României i-a acordat lui Mihai Gâdea, în exclusivitate, primul interviu după eliberarea din penitenciar.

Vedeţi înregistrările emisiunii Sinteza Zilei

CELE MAI IMPORTANTE DECLARAŢII ALE LUI ADRIAN NĂSTASE:

- Au trecut 300 de zile de când nu am mai vorbit la o televiziune. Am vrut să treacă o perioadă în care să fac pace cu mine însumi. A trebuit, de-a lungul unor luni care s-au scurs foarte greu, să consum, să diger tot ce era revoltă, dezamăgire şi mi-a fost teamă să vorbesc înainte de a gândi la ceea ce s-a întâmplat, aşteptând să văd şi ceea ce se întâmplă afară.

- Acum sunt pregătit să spun unele lucruri, dar nu pentru a privi în urmă, ci înainte, pentru a încerca să depăşesc ceea ce a fost o încercare foarte grea, nu atât prin prisma perioadei din penitenciar, ci prin semnificaţia unei condamnări pe care eu am respins-o.

- Justiţia , uneori paradoxal, decide şi în ceea ce priveşte dreptatea şi nedreptatea.

- Cei mai mulţi au înţeles că a fost o hotârâre care a fost dată în anumite circumstanţe şi a avut conotaţie politică puternică.

Adrian Năstase, despre seara în care a încercat să-şi ia viaţa: "în 20 iunie am început o a doua viaţă"



- Am considerat că în 20 iunie eu am început o a doua viaţă. Semnele pe care le port pe corp arată că a fost un lucru foarte adevărat. Glonţul acela a trecut la un milimetru de carotidă.

-Glonţul s-a lovit în os şi a ricoşat

- Lucrurile sunt parţial aşa cum au fost descrise. A fost şansa că aveam revolverul în buzunarul stâng şi l-am scos cu mâna stângă. Ofiţerul de poliţie era în faţa mea. (...) Din păcate sau din fericire, scoţând revolverul cu mâna stângă, înainte să-l schimb în mâna dreaptă, ofiţerul s-a repezit şi m-a dărâmat. În final, am reuşit cu mâna stângă să îndrept revolverul spre mine, dintr-un unghi foarte ciudat, de jos, şi încercând să-l protejez şi pe el.

- Aş vrea să-i mulţumesc acelui ofiţer de poliţie. Îi datorez şi lui faptul că stăm acum de vorbă.

- În momentul în care am aflat sentinţa, nu am crezut nici un moment că o asemenea sentinţă ar fi posibilă. Nu perspectiva închisorii m-a afectat cel mai mult, ci umilinţa îndurată după două decenii de muncă.

- Penitenciarul înseamnă o formă comprimată de viaţă

- M-am întrebat după aceea cine a câştigat după toată povestea asta.

- Privesc în urmă şi mă întreb dacă reacţia mea fost cea mai bună atunci.

- Întrebarea mea retorică este dacă lucrurile merg mai bine în ţară acum.

- Au fost multe momente grele sau complicate sau triste. Spre exemplu de sărbători, de Crăciun, să nu fii alături de cei dragi, de familie. Lucrurile sunt complicate şi nu ai voie să bei un pahar cu vin.

Adrian Năstase: Cel mai greu a fost să privesc din afară maturizarea copiilor mei



- Un moment foarte greu a fost să privesc din afară maturizarea copiilor mei pe care îi lăsasem, pe unul într-o adolescenţă care însemna exuberanţă şi pe Andrei, într-un moment în care încerca să-şi găsească un rost între prieteni, între cunoştinţe. Dintr-o dată, peste noapte, au trebuit să treacă bariera în viaţa dură a maturităţii, preluând griji, responsabilităţi, preluând legătura mea cu exteriorul.

- Vreau să le mulţumesc lui Andrei şi lui Mihnea, care ar fi putut să clacheze, să fie doborât de ceea ce era o ruptură extraordinară.

-Ştim că această condamnare a fost nedreaptă, dar ea rămâne într-un CV. Este un lucru apăsător pentru un copil care trebuie să vorbească despre părinţii lui.

Adrian Năstase: Am făcut plângere la CEDO în legătură cu această condamnare

- Niciodată nu aş fi făcut o cerere de graţiere către Băsescu. Mi s-ar fi părut o umilinţă şi aş fi preferat să stau oricât în penitenciar. O cerere de graţiere ar fi însemnat recunoaşterea unei vinovăţii pe care eu o resping categoric.

- Încă din luna decembrie, am făcut o plângere la CEDO în legătură cu această condamnare.

- Consider că, după 2004, a pornit o serie de acţiuni de hărţuire împotriva mea. Au fost deschise vreo 50 de dosare împotriva mea. Opt ani de zile am trăit în permanenţă în zona dreptului penal, în zona DNA-ului. Nu cred că exsită vreo altă ţară care să fi procedat în acest fel, murdărindu-şi propriul trecut. 

- Oamenii din penitenciar ziceau: "Să vină Băsescu aici în locul dumitale"



- Ce sens ar fi avut să fac o plângere la CEDO dacă eu m-aş fi considerat vinovat?

Întrebat dacă ar coabita cu Traian Băsescu în cazul în care ar fi în locul lui Victor Ponta, Adrian Năstase a răspuns: "Dacă aş fi în locul lui Victor Ponta, da"

- În aceste condiţii, într-o situaţie de fapt în care riscul este de blocaj complet, cineva trebuie să facă o primă mişcare.

- Uneori, noaptea mi-era frică. Era mai curând o teamă

- Am fost dezamăgit de colegi, prieteni.

-Am simţit o solidaritate extraordinară şi o dragoste fantastică. Mama mea nu a ieşit din casă timp de 9 luni, cât timp eu am fost în penitenciar. Era o formă de solidaritate şi mă bucur că au trecut lunile astea şi că poate să revină la o viaţă mai normală. Îmi pare rău că a suferit fără nici o vină.

- Nu urmăresc funcţii şi intrări în tot felul de instituţii. Adrian Năstase este deja o instituţie.

- După 20 de ani, am reînceput să joc tenis. O să invit diverşi jurnalişti să bem cafea împreună. Voi lucra mai mult la Fundaţia Titulescu. Voi merge la Universitate, unde voi ţine cursuri. Am două cărţi pe care le voi lansa în perioada următoare. Niciodată în viaţă nu m-am plictisit.

- Din punct de vedere subiectiv, nu pot privi cu ochi buni numirea Laurei Codruţa Kovesi la şefia DNA

- Întrebat de Mircea Badea dacă, în cazul în care s-ar ivi ocazia, i-ar face rău lui Traian Băsescu, Adrian Năstase a răspuns: "NU"