Motivul pentru care Sorin Ovidiu Vîntu nu a fost eliberat din închisoare

Cererea de eliberare condiţionată formulată de Sorin Ovidiu Vîntu, aflat în detenţie după ce a fost condamnat la un an de închisoare în dosarul şantajării lui Sebastian Ghiţă, a fost respinsă în 6 martie de Judecătoria Sectorului 4, scrie Mediafax.

Sorin Ovidiu Vîntu nu a fost disciplinat în detenţie, a avut un comportament oscilant şi a fost sancţionat pentru că a folosit un telefon în penitenciar, iar de la ultima cerere de eliberare nu s-a evidenţiat cu nimic şi nu a dat dovezi de îndreptare, potrivit Judecătoriei Sectorului 4.

Instanţa arată, în motivarea deciziei, că Sorin Ovidiu Vîntu a executat două treimi din pedeapsă, însă acest lucru nu îi conferă un drept, eliberarea condiţionată fiind o măsură de excepţie care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, "de natură a crea instanţei convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ şi preventiv al pedepsei".

Judecătorul mai notează că "timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru îndreptarea" lui Vîntu.

Instanţa menţionează, conform aceluiaşi document, că Vîntu a fost sancţionat disciplinar în decembrie 2012, fiindu-i aplicată sancţiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală, pe o perioadă de o lună, pentru deţinerea şi utilizarea unui telefon mobil în penitenciar, comunicând cu exteriorul în alte condiţii decât cele stabilite de regulamentul în vigoare.

Tot în motivare, magistraţii precizează că Vîntu, aflat la a doua cerere de eliberare condiţionată, nu a dat dovezi de îndreptare de la respingerea primei solicitări.

Totodată, instanţa precizează că, aşa cum rezultă din caracterizarea care însoţeşte procesul-verbal al comisiei de propuneri din cadrul Penitenciarului Bucureşti-Jilava, comportamentului petentului a fost unul oscilant. Se menţionează, de asemenea, că Vîntu, printre altele, a scris o lucrare ştiinţifică şi a jucat şah.

Instanţa subliniază, de asemenea, că simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiţionată, instituţie juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puţin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu îşi va mai continua comportamentul infracţional.

În aceste condiţii, conchide instanţa, este nevoie de executarea în continuare a pedepsei, în vederea atingerii scopului educativ şi preventiv.