O poveste tulburătoare care din nefericire este o dramă cât se poate de reală şi dureroasă. Un sistem murdar şi bolnav care ar trebui să ofere alinare şi sănătate îşi bate joc de oameni. Medici care ar trebui să aducă speranţă în inimile suferinzilor sunt mânaţi de dorinţa nebună de a face bani. Asistente şi infirmiere care leagă pacienţii de pat, pentru că "nu au fost cuminţi".
Cât de mult trebuie să mai îndurăm? Cât timp va mai trece până când omenia şi onestitatea vor circula fără gratii pe holurile spitalelor?
Vă prezentăm mai jos povestea unui utilizator al www.antena3.ro care a trecut prin momente îngrozitoare într-unul din spitalele de la noi!
Iar dacă mai cunoaşteţi astfel de cazuri, trimiteţi poveştile voastre pe adresa de mail [email protected] pentru a le face publice, şi pentru a încerca sa schimbăm ceva!"Buna ziua. Ma numesc Antoaneta B., am 36 de ani, sunt profesoara de limba engleza. Tatal meu, in varsta de 66 de ani, a suferit un atac vascular cerebral in urma cu 10 zile si a fost adus cu salvarea la IBCV Bucuresti (Obregia). Dr. Marin era de garda. L-a tinut pe tatal meu 20 minute ca sa ne spuna ca acolo se face tomografie doar contra cost si trebuie mutat la Spitalul Bagdazar. Cand sotul meu s-a enervat si l-a intrebat de ce este cu plata si de ce nu a spus de la inceput fara sa il mai tina acolo degeaba, i s-a adresat cu "bre" si i-a zis sa iasa afara. La Bagdazar l-au mai lasat vreo 10 minute intr-o sala unde scria cod rosu pe usa, fara sa ii faca nimic. Cand a deschis sotul meu usa, asistentele stateau de vorba fara sa ii faca nimic. In cele din urma i-au administrat tratamentul necesar.
Dar trebuia mutat inapoi la IBCV. Salvarea nu era libera, asa ca am asteptat 1h si 30 min sa vina salvarea. Ne-am intors inapoi la dr Marin care vorbea cu sotia tatalui meu cu picioarele intinse pe birou. A ajuns la dr Ionescu. Am incercat sa vorbesc cu el marti dimineata, deci a doua zi dupa internare. Ce sa va spun... daca cineva ar simti nevoia sa fie umilit, sa apeleze la acest doctor si la sistemul sanitar romanesc in general.
Aceasta a fost singura discutie cu domnul doctor din care am aflat doar ca e grav si poate intra oricum in coma. Domnul doctor in rest nu sta de vorba cu rudelel pacientilor, decat foarte rar, spunand ca e ocupat. Nici nu stii cand sa te duci sa il cauti, pentru ca in intervalul orar cand sunt permise vizitele nu il mai gasesti. L-am intalnit acum cateva zile intamplator pe hol, l-am salutat, nu mi-a raspuns. I s-a facut radiografie la plamani, nu poti afla decat a doua zi, dar daca domnul doctor e dispus sa spuna ceva. Am dedus din informatiile asistentei ca nu ar avea nimic la plamani, pentru ca altfel ar fi lasat domnul doctor o reteta.
In rest te rogi la Dumnezeu sa mai gasesti cate o asistenta sau o infirmiera cu o urma de umanitate. Ti se dau sa cumperi medicamente pe care ti le fura dupa ce pleci. O asistenta cu mai multa constiinta ne-a sfatuit sa aducem cat trebuie in fiecare zi.
Nu doresc nimanui sa vada cum arata un salon de terapie intensiva, mai ales la neurologie unde pacientii sunt paralizati sau in coma. Oamenii acestia nu se pot hrani singuri, nu se pot misca sau merge la toaleta. Infirmierele ii schimba foarte rar si atunci cand o fac ii jignesc.
Langa patul tatalui meu sta un barbat de 86 de ani care plangand i-a spus fetei lui ca l-au batut infirmierele ca si-a scos sonda. T
atal meu era legat ieri de piciorul paralizat si cand l-am intrebat de ce e legat a zis ca nu a fost cuminte. Toata lumea tace si suporta pentru ca se gandesc ca sunt pe mana lor.
Din pacate nu am gasit un spital privat unde sa il pot muta.
Stiu ca sistemul trebuie schimbat de sus in jos. Daca ar avea salarii decente atunci poate astfel de oameni ar fi dati afara si nici nu am mai ramane fara personal medical care la ora actual este insuficient , prost platit si marea majoritate fara urma de umanitate.
Din pacate nu le este frica decat de presa, spunand ca a mai facut cineva reclamatii, a filmat si vroia sa aduca plangerea la Antena 3, dar au reusit sa convinga persoana respectiva sa renunte".