Locuitorii îşi amintesc Vinerea Mare a anului 1930 ca pe ziua în care iadul s-a dezlănţuit pe pământ. Dascălul aprindea o lumânare într-o bisericuţă din lemn când o scânteie a ajuns la coroanele uscate, iar în clipa următoare, totul era cuprins de flăcări. 118 suflete, majoritatea copii, au fost mistuite.
În frica şi groaza care i-au cuprins atunci, oamenii aproape că s-au călcat în picioare.
Tragedia a schimbat regulile pentru instituţiile din România. De atunci, toate uşile se deschid spre exterior.
Deniile, dar şi slujba de Înviere se ţin acum la Costeşti într-o biserică nouă. În amintirea celor care au murit participând la slujbă au fost trecute numele lor pe pereţii lăcaşului de cult.
Oamenii au venit astăzi, în Vinerea Mare, să dea pomană pentru sufletele lor.
Preotul din comună vrea ca toţi cei care au murit la data de 18 aprilie 1930 să fie canonizaţi, drept pentru care a şi depus dosarul la Episcopia Argeşului şi Muscelului.
