A studiat medicina, însă nu a practicat niciodată medicina. Şi nu neapărat pentru că nu ar fi vrut, ci pentru că în anul 2000, la doi ani după ce absolvise Facultatea de Medicină la Cluj, a hotărât să plece din ţară. Nu i-a fost deloc uşor, iar pentru că familia sa nu era una înstărită, Şuta a fost nevoită să ia bani cu împrumut pentru a-şi putea plăti viza turistică, într-o perioadă în care românii aveau interzis în ţările Uniunii Europene.
„Am făcut de toate – ca orice român –, inclusiv spălat de vase. Nu trebuie să ne fie niciodată ruşine să muncim. Şi nici de trecut nu trebuie să ne fie ruşine, nici de prezent. Noi ne-am făcut trecutul şi noi ne facem prezentul. Am acceptat, am ajuns să am un loc de muncă să mă întreţin. Ca orice român, când am plecat, am rămas cu datorii acasă pentru că nu ne permiteam să plătim o viză turistică. Pe vremea aceea, era valoarea unei case la ţară. Nu veneam dintr-o familie bogată, ca să îmi permit să îmi cumpăr o viză sau să-mi rezolv o viză turistică. Din contră, a trebuit să mă împrumut“, rememorează Mirela Şuta, potrivit Adevărul.
După ce a spălat vase o perioadă la un restaurant, a decis să încerce şi altceva. Pentru că în Portugalia se afla şi fratele ei, care lucra în construcţii, Mirela s-a hotărât să facă şi ea acelaşi lucru. Şi, oricât de greu i-a fost pe şantier, nu i-a trecut nicio clipă prin gând să se dea bătută.
„Am început să merg cu fratele meu pe şantiere mici. În două săptămâni am găsit angajatori şi pe şantier s-a câştigat mult, am crescut. Am învăţat să pun gresie, faianţă, să pun cărămidă – de toate am învăţat şi de toate am făcut. Asta se întâmpla prin 2001. Mi-am găsit un job ca să mă întreţin şi ca să fac bani să trimit acasă. Între timp, am făcut un curs de limba portugheză, am învăţat-o temeinic şi m-am descurcat foarte bine. Am făcut un efort foarte mare, pentru că oricine vrea să se integreze într-o ţară, într-o societate, trebuie să le cunoască şi să le vorbească limba“, mai explică Mirela.
Din banii puşi deoparte după ce şi-a plătit datoriile, şi-a deschis o firmă împreună cu fratele ei – în domeniul construcţilor. Iar lucrurile au mers poate mai bine decât s-ar fi aşteptat, banii au început să vină. Mica ei firmă a crescut într-un an cât altele în zece, exact ca în basme.
De la renovări şi lucrări mărunte a ajuns la construcţii de case, apoi la construcţii de blocuri, proprietăţi şi palate pentru bogaţii Portugaliei. Şi când credea că nu mai are nicio picătură de energie, Mirela descoperea noi rezerve. Şi-a dedicat timpul exclusiv afacerii sale şi, în cele din urmă, a meritat – din plin. A avut şi calităţi de antreprenor, reuşind să prindă noi şi noi proiecte.
Cu banii pe care i-a obţinut din câştigurile firmei, Mirela a reuşit să treacă la următorul nivel şi a început să investească şi în alte domenii. Cel mai de succes dintre ele s-a dovedit a fi industria de cosmetice. Şi aici a început de la zero şi, cu răbdare, şi-a crescut afacerea exponenţial. Următorul pas a fost să-şi deschidă o clinică de tratamente de înfrumuseţare şi de remodelare corporală după protocoalele Anei Aslan. Nu a trecut mult timp şi a ajuns să se extindă şi să aibă o întreagă reţea. Astăzi, are şase centre de înfrumuseţare.
