Părintele Ioan Florin a ţinut să le transmită "fraţilor" lui, preoţii, că tinerii care ies în aceste zile în stradă nu se răfuiesc cu Biserica Ortodoxă pentru ce s-a întâmplat la clubul Colectiv din Bucureşti. Ci cu "o imagine a ei din zilele noastre: imaginea aroganței unei instituții. Aceasta este vestea proastă".
"Am pentru frații mei, preoții, o veste bună și una proastă. Mă pricep un pic la vești, nu doar pentru că am fost ziarist, dar și pentru că am umblat mult printre oameni de tot felul, acasă și printre străini. E drept însă că nu mă pricep la profeții. Vestea bună este că, dincolo de scandări, de vituperațiile unor ziariști sau de lozinci, oamenii din stradă (citiți-le aici revendicările!) nu au nimic cu Biserica lor: nici cu Hristos, nici cu Ortodoxia, nici cu Sfinții Părinți și, până la urmă, nici cu moaștele Sfintei Paraschiva. Lumea e tulburată, dar nu pe slujitorii Bisericii care își fac în mod cinstit treaba prin parohii, în spitale, la căpătâiul oamenilor sau pe oriunde or mai umbla, de care se minunează și îi laudă când îi găsește. Un exemplu chiar din aceste zile, dacă vreți, este nominalizarea unui preot, părintele Mihail Jar, la „Oamenii Timpului” (părintele Mihail are grijă la Bănceni, în Ucraina, de patru sute de copii). Sau bucuria cu care oamenii îl înconjoară, de pildă, pe Mitropolitul Iosif de la Paris, când apare blând și smerit între ei. Pe el și mai sunt și alții. Sau faptul că oriunde ajung prin lume românii emigranți, biserica este printre primele locuri pe care le caută. Oamenii scandează, așa e, dar nu se răfuiesc cu Biserica Ortodoxă, ci cu o imagine a ei din zilele noastre: imaginea aroganței unei instituții. Aceasta este vestea proastă.
(....) Nu vă lăsați amăgiți, mulțimea nu se răfuiește cu noi pentru ceea ce s-a întâmplat la Colectiv. Ieșiți din teoriile conspirației, deschideți ochii în realitatea din stradă. Timp de ani de zile, încetul cu încetul, picătură cu picătură, corupția a copt în România ca un buboi imens, care acum s-a spart, iar mizeria a împroșcat și în obrazul nostru, pentru că, de 25 de ani, în ciuda asigurărilor că nu facem politică, ne-am lăsat percepuți ca părtași ai tuturor administrațiilor politice (...).
(...) Dar, sigur, e mai ușor să ne închipuim că suntem atacați din afară, decât să luptăm cu propriile noastre slăbiciuni.
Am fost trimiși de Mântuitorul să scoatem demonii din oameni, dar ajungem adesea să-i stârnim noi înșine în ei prin purtările noastre. Când nu se suie ceva până la nasul nostru, am găsit explicația: sunt obraznici, nu știu cum stă treaba cu teologia. Noi suntem subtili, mistici, însuși Dumnezeu ne dă like pe feisbuc, ei sunt proști, manipulați, nu înțeleg nimic, nu știu ce e un trafalete, nu știu cum ar trebui să arate ora de religie, nu știu unde să se roage și cum se fac pomenirile pentru morți, nu știu câtă milostenie face Biserica. Banul e ochiul dracului numai când e al altuia, când e al nostru e bun și sfințit. La socotelile lor cu biserici și spitale le răspundem cu aceleași socoteli, ca să le arătăm că greșesc, dar nu înțelegem un lucru: ei chiar nu au spitale, nu au medicamente, le pleacă pe aiurea doctorii, profesorii și copiii. Când ne spun că vor ca statul să finanțeze nu construcții de biserici, ci spitale și școli, nu înseamnă că nu-și doresc biserici. Asta înseamnă că s-au săturat de mizerie. Că își doresc să trăiască decent într-o țară mai bună și mai dreaptă (...) ".
CITEŞTE AICI ARTICOLUL COMPLET
