Scrisoarea lui Andrei Năstase către New York Times, în urma unui articol compromițător

Jurnalul Național a prezentat în premieră scrisoarea pe care Andrei Năstase a trimis-o celor de la New York Times, ca urmare a articolului "Blestemul corupţiei în Europa de Est”, care relatează pe larg cazul fostului premier, care a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare şi a încercat să se sinucidă în momentul în care urma să fie încarcerat.

Bucureşti, 28 Octombrie 2012
Domnule Bilefsky,
Am citit cu atenţie articolul scris de dvs. cu privire la cazul tatălui meu. Se regăsesc multe informaţii corecte şi comentarii echilibrate. Cu toate acestea, aş vrea să subliniez următoarele:    

Ordonanţa dată de procuror în luna august a clarificat suspiciunile cu privire la tentativa de sinucidere. Concluzia a fost clară – a fost o încercare autentică, nu una falsă sau "teatru”. Ordonanţa explică şi în ce condiţii s-a împuşcat tatăl meu cu mâna stângă. Dar, ca să evit orice fel de interpretare, am decis – cu acordul tatălui meu – să fac această Ordonanţă publică în România. Mai vreau să menţionez că procurorul Şelaru a fost considerat de jurnalişti mai degrabă apropiat de Traian Băsescu.

Până în 1990, în perioada regimului Ceauşescu, tatăl meu a fost, timp de 17 ani, cercetător în cadrul Institutului de Studii Juridice al Academiei Române. Nu a deţinut niciodată vreo funcţie de conducere în Partidul Comunist. Am fost uimit de acuzaţia Monicăi Macovei, care în perioada regimului Ceauşescu a fost procuror comunist.

În legătură cu cele "patru”, "cinci”, "şapte” case ce ar fi deţinute de tatăl meu: aceasta este una dintre multele legende propagate de adversarii lui politici. Proprietăţile sale sunt menţionate în Declaraţia de avere disponibilă pe site-ul Parlamentului. Este adevărat că în zeci de ani din viaţa sa a trăit, succesiv, în diferite apartamente.

În ciuda numărului mare de martori (972) din Dosarul Afişelor electorale,  nici unul nu a depus mărturie împotriva sa. De aceea, chiar în sentinţă, judecătorii recunosc că nu există probe directe care să susţină acuzaţia şi că sentinţa se bazează pe "raţionamente” politico – juridice.

În timpul mandatului de prim - ministru al tatălui meu, România a intrat în NATO, au fost finalizate negocierile pentru aderarea la UE, ritmul de creştere economică fiind de peste 8%. Din 2004, la putere în România este Traian Basescu. Cine este atunci de vină că a crescut în aceşti 8 ani nivelul corupţiei şi că sunt blocate fonduri europene de miliarde de euro pentru motive de corupţie?

Sunt peste patru luni de când tatăl meu a fost condamnat. Nici până acum nu a fost motivată sentinţa dată de instanţă. De ce oare?
Şi de ce există în presa internaţională un dublu standard în ceea ce priveşte procesele politice ale tatălui meu şi ale Iuliei Timoşenko?
Andrei Năstase

Citește întreg articolul pe jurnalul.ro.