Autorul îşi asumă totala responsabilitate juridică a afirmaţiilor sale. Nu a fost şi nu este angajat al Trustului Intact.
"De mai bine de un sfert de secol, îl cunosc pe Marius Oprea. De mai bine de un sfert de secol, îi admir tenacitatea şi entuziasmul cu care CAUTĂ: dacă e cineva care merită calificativul de seeker, acela e Marius. Cu un molipsitor elan juvenil, a căutat în pământ urmele dacilor lui Decebal la Sarmizegetusa Regia, şi în arhive - modestele documente referitoare la meşterii tipografi la pragul dintre sec. al XVIII-lea şi al XIX-lea. Cu o îndârjire care l-a singularizat în peisajul istoriografic românesc, a căutat apoi, în alte arhive, urma grea de bocanc a represiunii, după care a conjugat arheologia cu arhivele şi s-a dedicat aflării diferitelor feluri de a muri – el a numărat deocamdată şase – pe care instaurarea regimului comunist le-a inventat într-o sinistră banalizare a răului. Acum caută, cu aceeaşi fervoare atentă la detaliu, urma aproape pierdută a ascensiunii lui Arturo Ui. Îi ţin, ca întotdeauna, pumnii". (Zoe Petre)
"Aşa arată Traian Băsescu, cum îl văd eu, autorul acestor rânduri. Un Alexandru Macedon care a câştigat bătălie după bătălie cu sine, ajungând la graniţele demnităţii umane. De aici încolo, a început războiul său cu ceilalţi. Mai întâi prieteni sau colegi de partid, pe care i-a trădat pe rând, în numele victoriilor sale. Al cuceririlor sale. Apoi războiul cu un guvern şi o coaliţie din care a făcut parte, apoi cu oraşul pe care îl câştigase în stilul său, într-un iureş sălbatic şi al cărui cadavru l-a lăsat soldaţilor săi credincioşi, să îi fie jefuite podoabele şi să fie purtat în suliţele puterii, profitului şi mândriei de cuceritor. Ajuns pe tronul imperial, s-a arătat la fel de gol sufleteşte faţă de consilierii săi, de care s-a folosit şi pe care i-a lepădat rând pe rând. Apoi a făcut ceea ce ştia deja, cu o ţară întreagă. Are însă o singură problemă. El nu e Alexandru Macedon. Cu toată oştirea credincioasă şi sicofanţii săi, a rămas un împărat gol; iar noi nu suntem învinşi". (Marius Oprea)
