Apel disperat făcut de jurnalista Miriam Eugenia Soare. La 53 de ani, aceasta suferă de cancer, fiind posesoarea unei celule maligne rare.
Pe blogul personal, jurnalista face apel la toți cei care pot să o ajute.
„Am trăit atât de multe într-un timp atât de scurt, încât, de multe ori am avut impresia că m-am aflat într-un carusel. Uneori am fost rege, alteori am fost cerșetor. Viața mea a fost ca o ploaie de vară care te udă până la piele… dar mai vrei. Mă consider un om norocos, dăruit și binecuvântat de viață. Am primit uriaș și sper că am dăruit infinit. Plecăm din această lume doar cu ce vor alții să ne dea, dar eu când voi pleca, o voi face cu sufletul plin de mama mea fantastică, cu imaginea fiilor mei, care m-au învățat iubirea necondiționată, cu grija și căldura surorii și fratelui meu, fără de care viața mea ar fi fost ciuntă. Voi avea în buzunarul de la piept prietenii care m-au însoțit cu bunătate. Voi pleca cu amintirea iubirilor mele pustiitor de intense și cu nenumăratele clipe de aurită fericire. Dacă privesc în urma mea, deși, îmi place să cred că e prea devreme pentru asta și sper că nu aici și nu acum este finalul, o fac cu mândrie. Las în urmă o viață trăită frumos, cu mult curaj, cu asumare, cu sinceritate, cu devastatoare prăbușiri și cu miraculoase ridicări și, mai presus de orice, cu multă iubire.
Sunt Miriam Eugenia Soare și am cancer. Am 53 de ani și în urmă cu un an și opt luni m-am îmbolnăvit de cancer mamar și mi-au fost scoși ambii sâni, pentru că sunt posesoarea unei celule maligne rare, considerată ca fiind cea mai agresivă. Acum, cancerul s-a întins la plămâni. Singura mea șansă de salvare este un tratament imunostimulator în Cuba, dar costurile depășesc cu mult posibilitățile mele și ale familiei. Am nevoie de ajutorul și generozitatea voastră, am nevoie de voi toți în încercarea mea încăpățânată de a mă salva, de a supraviețuii, pentru că am înțeles că viața este unicul și cel mai de preț dar pe care-l primim vreodată!”, scrie Miriam Eugenia Soare pe blogul personal.
