Teoria mesajelor subliminale a fost iniţiată de doctorul austriac Poetzl, în 1917. Acesta s-a folosit de un instrument numit tahitoscop pentru a vedea cum reacţionează subiecţii la stimulii primiţi în fracţiuni de secundă. Iar rezultatul a fost uimitor: oamenii au reacţionat în conformitate cu informaţiile primite în subconştientul lor, dar pe care le credeau a fi făuriri ale propriilor minţi.
Experimentele doctorului Poetzl arată cât de uşor poate fi folosită tehnologia video pentru a le induce oamenilor păreri şi reacţii. Televiziunea favorizează transmiterea unor mesaje care pot ocoli în mare măsură cenzura raţiunii.
Modul în care evoluează în prezent industria publicităţii a permis folosirea mesajelor subliminale prin viteza de schimbare a cadrelor sau folosirea efectelor tehnice pentru a avea un rezultat identic cu tehnicile iniţiale.
Aldous Huxley, în cartea "Întoarcerea în minunata lume nouă", arată ca efectele propagandei subliminale sunt amplificate mult în condiţiile creşterii stresului şi a corelării acestei metode cu aceea a persuasiunii prin asociere. Aşa că pe de o parte, creşterea stresului scade nivelul atenţiei şi capacitatea de analiză şi discernamântul, pe de altă parte, asocierea deviază atenţia către alte mesaje, care produc o anumită plăcere, ceea ce favorizeaza penetrarea subconştientului de mesajul ce constituie adevăratul obiect al propagandei publicitare.
Astfel, atunci când urmăriţi reclamele sau filmele, fiţi atenţi la detaliile poziţionate în câmpul vostru vizual, ce se află în fundal, ce se găseşte în prim plan - toate aceste lucruri nu sunt alese la întâmplare, ci sunt aşezate acolo pentru a atrage atenţia şi a schimba viziunea telespectatorului.
Pentru telespectatorul modern este foarte probabil ca mare parte din impulsurile, dorinţele, ideile şi aşteptările lui să nu-i aparţină, să nu-i reflecte nevoile reale ale minţii, trupului şi sufletului său, ci să fie produsul modelării subliminale a lumii subconstientului, fenomen datorat expunerii la mesajele TV.
Se povesteşte despre un adevărat scandal produs în timpul campaniei electorale pentru alegerea preşedintelui Franţei, Francois Mitterand. Într-un context a ieşit la iveală că Mitterand folosea mesajele subliminale în timpul emisiunilor transmise la televizor la ore de vârf pentru a condiţiona electoratul să îl voteze.
Telespectatorii urmăreau intens o emisiune de ştiri, în timp ce flash-uri de câteva fracţiuni de secundă cu "votaţi Mitterand" se înregistrau în subconstientul acestora, fără ca ei să îşi dea seama de aceasta. Scandalul s-a produs destul de târziu, astfel că simpatia pe care Mitterand şi-o câştigase în minţile oamenilor, prin condiţionarea subliminală, a fost suficientă pentru a fi reales.
