Cunoscut ca autor al primului roman românesc modern, Rebreanu n-a fost fetişizat de publicul larg. El e încă perceput ca vocea discretă, aproape inaudibilă, din spatele unei capodopere. Portretul interior al omului e adeseori uitat, acestuia preferându-i-se portretele personajelor sale. Ştim îndeobşte mai puţine despre omul Rebreanu decât despre George Bulbuc sau Macedon Cercetaşu. Iar asta în condiţiile în care opera lui memorialistică e impresionantă. (Iar aventura editării jurnalului său constituie ea însăşi un roman).
Ar fi timpul, acum, la aproape un secol de la apariţia lui Ion (se va împlini peste şase ani) să facem puţină dreptate şi să ne întrebăm cu ce eforturi de conştiinţă a fost posibilă scrierea unei asemenea carţi inaugurale. Surprizele vor fi majore.
