Credinţa înseamnă să crezi într-un lucru pe care nu îl vezi, pe care nu îl poţi atinge, dar pe care îl poţi simţi tot timpul în viaţa ta. Totul ţine de tine.
Mântuitorul ne-a spus că fiecare din noi trebuie să ne purtăm crucea. Nu este uşor, nu este un soi de vacanţă, este o prezenţă pe care o simţim continuu în spatele nostru, spune profesorul universitar Daniel Barbu. Noi trebuie să cernem lumea, nu lumea trebuie să ne cearnă pe noi.
Isus ne spune că cine vrea să fie important, trebuie să fie servindu-i pe ceilalţi. Trebuie să ne obişnuim şi cu crucea, şi cu eşecul. Dumnezeu este prezent în absenţa lui. Trebuie ca noi să îi considerăm întotdeauna pe ceilalţi mai buni ca noi, deşi acest lucru este împotriva firii, a completat acesta.
Întotdeauna trebuie să luptăm pentru un sens al vieţii, şi acest sens este viaţa viitoare.
Un text din scriptură spune că: Şi ce i-ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Nu este suficient ca noi să îl mărturisim pe Hristos, trebuie să ne trăim viaţa în aşa fel încât El să ne recunoască pe noi. Miza este să fim pomeniţi în Cartea Vieţii.
Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri, şi merge spre nicăieri.
