Daniela Sandu are 45 de ani și este profesoară de Limba şi Literatura Română la Liceul Tehnologic din Bălțești, Prahova.
Este dirigintă la clasa a IX-a, predă la șapte clase în total. Boldeşti-Scăeni are 11.000 de locuitori, s-a mutat aici acum 7 ani. A fost alegerea ei. A avut note mari la titularizare, a luat gradul 2 cu 10, masterul cu 10, dar, spune ea, „sistemul nu te lasă neapărat să avansezi după, în învăţământ nu sunt posturi, e dificil să te transferi.”
Despre elevii săi spune că: sunt iubitori, mai respectuoşi decât cei din oraşele mari, dar şi mai săraci. De când predă la acest liceu, a reuşit să aibă 100% promovabilitate la bacalaureat. “Unii copiii au nişte situaţii acasă dezastruoase şi suferă, nu vorbesc, iar când se deschid, rămâi uimit, te doare. Mă duc în clasă şi încep cu teoria şi par ipocrită. Unii nu au pâine pe masă. Trebuie făcut ceva, e o lipsă de orizont pentru copiii ăştia. Cu ei trebuie umblat la suflet”
Dacă s-a gândit să plece din ţară: niciodată. “N-aş putea, sunt legată de familie. O am doar pe mama, fără tată de la 18 ani, cu un frate crescut de mic, viaţa mea a trecut în plan secund, am muncit să învăţ, dar am acordat mare importanţă familiei. Am un frate de care sunt mândră, a terminat Facultatea de Muzică şi Teologia. Le spun şi copiiilor că important e să vrei. Du-te în altă ţâră, dar vino aici înapoi. Iar copiii mă întreabă: şi dvs dacă aţi învăţât atât ce aţi rezolvat?”
De ce participă la concurs: “Vreau să spun ce am pe suflet. Nu ştiu cât contează, dar vreau să spun lucrurile astea care mă dor. Simt nevoia să le spun ca om de la catedră, vreau să facem ceva pentru copii.”
România într-un cuvânt: tristă. „Văd foarte multă lume abătută, nici copii nu au motivaţie, sunt dezolaţi. Mi-e milă să observ lipsa de speranţă, cei mai mulţi vor să plece, să facă bani, nu mai au valori, nu mai acordă importantă laturii sufleteşti. Mă întreabă pentru ce să mai înveţe în ţara asta, ceea ce pe mine mă frânge. Şi nouă ne-a fost greu dar am luptat. Trăim greu, profesorii sunt blazaţi, predau, dar nimeni nu mai are timp sa stea de vorbă, toată lumea e prinsă cu propriile probleme.”
Despre politică: nu vrea să se implice, dar e preocupată de ceea ce trăim. „Mă doare ce se întâmplă, e greu.”
Ce poate fi făcut în România pentru a fi mai bine: schimbări în sistemul politic, e nevoie de oameni tineri cu idei originale, cinstiţi şi dorinţa de a schimba în bine. Se bazează pe tineri să se implice, să nu mai plece din ţară pentru că ei sunt schimbarea.
Pasiuni: literatura, muzica, pictura, calatoriile.
