În interviul de mai jos, acordat revistei de cultură contemporană TIMPUL, actualul director, Alexandru Giboi, vorbeşte despre relația dintre presă și politic, credibilitate, rebranding, istorie, evoluție și greșeli.
Cum se poate vorbi în România anului 2015 despre libertatea presei?
Despre libertatea presei se poate vorbi ușor și mult. Multă lume o face, dar puțini sunt cei care vorbesc și pun în practică anumite percepte de bază ale deontologiei profesionale, a căror respectare, de fapt, ne dă măsura libertății presei. O presă liberă este aceea care poate funcționa respectând integral codul deontologic al jurnalistului.
Există aceasta?
Dacă prin „libertatea presei” ne referim, de fapt, la „o presă care să poată să spună orice”, da, acest tip de libertate a presei există acum în România.
Cum vedeți dumneavoastră relația actuală dintre presă și politică?
Relația actuală dintre presă și politică este una cel puțin complicată, dar și foarte strânsă în același timp. Majoritatea subiectelor naționale de impact de pe sumarul zilnic al presei sunt, direct sau indirect, politice. Pe de altă parte, avem oameni de presă, adevărate vedete ale presei politice, cu opțiuni politice clare (cel puțin într-un moment T0), ceea ce poate fi considerat relativ normal și acceptabil, în măsura în care orice om are dreptul la o opțiune politică. Discuția devine mai dificilă atunci când această opțiune politică nu este asumată într-un mod evident, iar actul jurnalistic devine cel puțin sinuos în această situație, publicul neștiind că, de fapt, ceea ce exprimă jurnalistul este viziunea personală, subiectivă. Eu, personal, nu am nici o opțiune politică și nici nu sunt și nici nu am fost vreodată membru al vreunui partid politic.
Citeşte interviul integral pe www.revistatimpul.ro
