Pentru toti aceia care au auzit copacii urland, pentru aceia care au murit si "s-au sculat cu pamantul de pe groapa lor in cap", pentru aceia care au intrat de bunavoie in foc pentru a nu fi reci, pentru Regine Negre si Nebuni de Alb, pentru aceia care cauta povesti printre flori, pentru cei fara de simturi sucombate din nastere, pentru cei internati in "spitalul de nervi si de cord". Pentru toti acestia, poezia de dragoste a lui Adrian Paunescu a devenit un drept comun. Ea s-a nascut ca o cale de tamaduire, ursita a salvarii din moarte. Ceilalti, sa se vindece prin lectura!
Vai mie, autor de tragedii,
O s-ajung exemplar, o sa se predea
Lectii de literatura universala
Pe textele mele,
Biata autopsie,
Vinovata si impudica autopsie,
Cati din voi, care va veti supara pe copiii vostri,
C-au luat note mici
La lectia „Poezia lui Adrian Paunescu“
N-ati fi azi in stare
Sa ma ucideti
Pentru poezia de dragoste
La care nu copiii vostri,
Ci voi ati putea ramane repetenti.
(Adrian Paunescu, Iubiti-va pe tunuri, 1981)
