Vedeta tv vorbește într-un interviu pentru Adevărul despre copilăria sa și despre cum a învățat să uite.
"Pe undeva, e firesc să uiţi. Dacă de la 3 ani şi jumătate spre 4 ani nu îl mai vezi niciodată, nici nu ştiu dacă apucă să se dezvolte noţiunea asta până la acea vârstă (pe tatăl său. n.red.). Mă uit la vârsta copiilor mei. Abia de acolo încep să perceapă lucrurile, de la 3 ani în sus. Dar, ştii cum e, pierzi pe undeva, câştigi pe altă parte. Poate că aşa am învăţat nişte lucruri. Poate că asta a fost o lecţie pe care trebuia să o primesc în viaţă ca să o predau frumos mai departe copiilor mei, care se bucură de mine din plin din punctul ăsta de vedere. A reuşit mama ta să fie şi tată? Da, fără discuţie. Maică-mea, săraca, a făcut tot ce i-a stat în putere. E o eroină în felul ei. Totuşi, atunci nu erau atâtea pericole în jur cum sunt astăzi. Mi-aduc aminte, pe vremea când eram eu copil, deja din clasa I mergeam singur la şcoală. E adevărat, era şcoala din capătul străzii, în cartier. Dar mergeam singur. Nu mă ducea cineva la şcoală. Am început să fac sport de performanţă, din clasa a II-a am plecat în primul cantonament, iar în clasa a III-a am plecat în cantonament două luni şi jumătate. Cum se pleca în cantonamente, de Revelion. Eram la Miercurea-Ciuc. Nu era nimeni înspăimântat, nu avea nimeni nicio problemă. Mergeam singur la antrenamente. Mi se pare că totul era mult mai simplu", a povestit Andi Moisescu, pentru Adevărul.
