„Securitatea simţea, chiar dacă nu accepta nici ea, că lucrurile vor lua o întorsătură importantă. Mi-aduc aminte că, în 1988, erau deja discuţii, pentru că apăruseră manifeste, apăruseră bileţele în cutii poştale, lumea deja comenta, inclusiv ce se discuta la posturile străine”, a declarat Mădălin Voicu.
„Îmi pare rău că România a fost singura ţară în care forma asta dură, brutală, cu mulţi morţi, victime, a devenit ceea ce numim noi - eu mai puţin - revoluţie. Eu cred că a fost - şi am suficient de multe argumente - o revoltă asistată”, a adăugat Mădălin Voicu.
