Ora 8 dimineaţa, Nordul Capitalei. Un şantier gigant pentru un pasaj subteran care să rezolve haosul din traficul. La muncă, doar câţiva muncitori, uşor adormiţi. Gata de muncă, îşi încep treaba cu... o pauză de cafea. Încurcat de lopată, omul o aruncă cât colo. Nu merge cafeaua cu lopata. Exemplul prinde imediat. Utilajele sunt trase pe dreapta, iar bolţarii se transformă în mese de cafea.
La câţiva metri distanţă, un alt domn se odihneşte. Citeşte presa liniştit în tractor. Timp ar avea să termine munca. Termenul de predare este până la primăvară. Mai exact luna Iunie. Reprezentanţii firmei care efectuează lucrările nu au fost, însă, de găsit.
Alt şantier, aceleaşi obiceiuri. Pasajul de la Basarab. Un şantier plin de câini şi paznici. Muncitori? Câţiva. Asta în condiţiile în care investiţia se ridică la peste 220 de milioane de euro. Constructorul cere acum însă şi mai mulţi bani, iar Primăria refuză să plătească. Rezultatul? Un şantier imens lăsat în paragină. Nici şeful şantierului nu a fost de găsit. La muncă, pe şantier sau la birou. Nimeni nu ştie unde este.
Dar nici nu mai contează. Oricum lucrările pasajului Basarab au fost deja întârziate cu 15 luni din cauza exproprierilor nefinalizate. Cei de la Primăria Capitalei au refuzat să comenteze felul în care se lucrează pe cele două şantiere.
Observator
