Locul din România în care toţi locuitorii se uită cu nostalgie spre trecut. Acum a ajuns un oraş al pribegiei şi nesperanţei

Oneşti s-a transformat într-un oraş al nostalgiei. Pensionării, privesc cu lacrimi la acest loc, care, cândva, lor le-a adus o pâine, dar care pentru cei tineri înseamnă şomaj, griji şi pribegie în străinătate pentru un loc de muncă.

Din mii de salariaţi, au mai rămas doar câteva sute, dar şi aceştia stau mai mult degeaba. Oamenii se plâng că până acum politicienii pe care i-au trimis în Parlament nu au făcut nimic şi pentru ei.

Ion Tănase are 64 de ani. Jumătate dintre ei i-a trăit pe platformă. A fost acolo încă de la primul huruit al utilajelor şi până a ieşit la pensie. După atâta amar de vreme, are o pensie de 1300 de lei.

Oamenii îşi doresc cel mai mult redeschiderea platformei industriale de la Borzeşti. Indiferent că e vorba de Rafo, Chimcomplex sau Carom, toate ar merge strună împreună.

Speranţele de redeschidere sunt cu fiecare zi ce trece mai mici. O ia în calcul şi proprietarul actual al RAFO, o companie austriacă în fruntea căreia este un magnat rus.

„Există câteva direcţii la care se lucrează în vederea salvaării RAFO şi producţiei în Dărmăneşti. Dar nu putem să vă asigurăm că una din aceste variante va avea succes, la fel nu putem să vă informăm despre mersul discuţiilor până nu vom obţine rezultate sub forma înţelegerilor legale. Mai mult, cu regret trebuie să constat că nu este exclusă şi varianta cea mai nefericită pentru noi toţi - stoparea finanţării întrepinderii de către Petrochemical Holding şi stoparea procesului de salvare." Adresă Iakov Goldovskyi către sindicatul Rafinorul

Oamenii se plâng că nu au fost susţinuţi nici de cei care ar fi trebuit să le apere interesele. Liderul de sindicat Ion Marian, cel care acum vrea să devină senator, le spune aceleaşi promisiuni pe care le-au auzit ani întregi în zadar.

Situaţia platformei e atât de gravă, încât angajaţii RAFO au lucrat de la începutul verii şi până în octombrie doar trei zile pe săptămână. Asta pentru a fi siguri că vor avea totuşi ceva în buzunar în ziua de salariu şi că vor mai avea un loc de muncă spre care să plece dimineaţa, de acasă.