Potrivit conducerii Muzeului Judeţean "Ştefan cel Mare" Vaslui, s-au descoperit 13 schelete, 12 adulţi şi un copil, existând indicii clare că nu este vorba despre o groapă comună.
"În acest moment, săpătura de supraveghere s-a transformat într-o săpătură preventivă, pe cale de consecinţă, ne vom organiza în aşa fel încât să facem această lucrare pentru a putea descărca arheologic zona.
Se pare că sunt două nivele de înhumare, unul contemporan şi unul de tip medieval, însă toate aceste lucruri se pot spune doar după ce se vor face analizele specifice, ca să ne putem da seama exact din ce perioadă sunt. În niciun caz aici nu a fost o groapă comună.
Scheletele sunt aşezate într-un anumit fel, sunt urme de sicriu. Este vorba doar de un cimitir", a declarat directorul Muzeului Judeţean "Ştefan cel Mare" Vaslui, Ramona Mocanu.
Prin urmare, lucrările de construcție au fost sistate pe o perioadă nedeterminată pentru desfăşurarea activităţilor de descărcare arheologică.
Cimitir improvizat de medici în timpul războiului
Andrei, un tânăr pasionat de istoria meleagurilor vasluiene, a venit cu o altă variantă, după ce, la începutul anilor 2000, a stat de vorbă cu un soldat român, care a luptat în Al Doilea Război Mondial și care i-a povestit despre bombardamentele sovietice asupra Vasluiului.
„Am citit despre descoperirile făcute în curtea spitalului și mi-am amintit de discuția pe care am purtat-o cu mai bine de 20 de ani în urmă, cu un soldat român, pe nume Nicolae Roșca, din Constanța.
Acesta mi-a spus că în august 1944, Vasluiul a fost ținta bombardamentelor aviației sovietice, iar cele mai multe pagube și cele mai multe pierderi de vieți omenești au fost înregistrate în zona Gării din Vaslui.
Își amintea domnul Roșca de numărul mare de răniți pe care el și alți camarazi de-ai domniei sale i-au transportat la spitalul vechi, singurul construit la acea vreme. Printre acești răniți erau și copii și spunea domnul Roșca, cu lacrimi în ochi, că pe drum, mulți dintre aceștia decedau”, a declarat tânărul, potrivit Vremea Nouă.
Tânărul consideră că pe acea vreme medicii nu au avut ce face cu numărul mare de persoane decedate și au fost nevoiți să improvizeze un cimitir în curtea spitalului