Muzeul etnografic din Covâsânţ are o colecţie de peste 1.500 de exponate şi a fost amenajat chiar în casa tânărului Alexandru Chiş, captivat încă din copilărie de poveştile spuse de bătrânii satului şi obiectele din alte timpuri.
Pasiunea sa pentru „vechituri” a făcut ca multe dintre ele să nu fie aruncate, ci recondiţionate şi redate comunităţii. Chiar dacă bunicii săi mai voiau să arunce de prin gospodării lucruri care nu mai foloseau, cum ar fi unelte vechi, înlocuite de echipamente moderne, Alexandru nu îi lăsa. Le aduna, le curăţa şi le păstra cu grijă.
La 19 ani avea deja sute de obiecte din secolele trecute. O adevărată comoară, pe care a decis să o împărtăşească lumii întregi prin lansarea, într-o primă fază a unui muzeu virtual, pe internet, cu imagini din colecţia sa. Pasiunea nu l-a părăsit nici în studenţie, când a preferat ca banii de bursă să îi investească în pasiunea sa pentru obiecte vechi.
Ajuns la 22 de ani, Alexandru Chiş avea deja o colecţie impresionantă de 800 de piese şi, cu ajutorul părinţilor a decis să deshidă un muzeu chiar în propria casă.
"Îmi cheltuiam toţi banii pentru a susţine muzeul"
“Familia m-a ajutat enorm, a fost de acord de la început cu ideea mea. Am făcut şi eu unele sacrificii, e drept, îmi cheltuiam toţi banii pentru a susţine muzeul, pentru că participam la evenimente în ţară şi aveam nevoie să tipăresc fotografii sau materiale promoţionale”, a declarat Alexandru pentru Aradon.
Covâsânţ, cunoscut mai mult pentru palatele ridicate de comunitatea romă, are acum un alt reper pentru a fi în circuitul turistic al mândriei naţionale. Muzeul a devenit un reper cultural, promovat de site-uri de specialitate sau chiar de Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică al Judeţului Arad.
Turişti din întreaga ţară vin la Covâsânţ şi vizitează muzeul în care la loc de cinste se află o Scriptură veche din 1874, dar şi un război de ţesut la care se pot face demonstraţii live. Intrarea este gratuită, Alexandru Chiş neintenţionând să-şi monetizeze pasiunea. Visează însă să poate achiziţiona un spaţiu mai mare, separat de casa sa, pentru a putea face muzeul separat şi să aibă mai mult loc de expunere.
