”De când, la momentul potrivit, l-a abandonat pe Băsescu, ca pe un flacon epuizat de Molton Brown, filosofardul de la Păltiniş a găsit o nouă victimă a admiraţiei sale în persoana premierului Dacian Cioloş”, scrie senior editor Lelia Munteanu în Gândul.
”Probabil i-a luat ceva timp să se decidă între Iohannis şi Cioloş, alternativă la fel de dificilă ca “alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior”.
Gabriel Liiceanu a moderat astăzi - mai onctuos ca o cremă Clinique - dezbaterea GDS “Proiectul de ţară, între politică şi tehnocraţie”. După ce zişii tehnocraţi au cam zbughit-o ca să se cocoaţe pe listele de partid, ar fi fost mai realistă o discuţie cu tema “Guvernul Cioloş, între tehnocraţie şi politică”. (...) Cum s-o dau mai metafizic? Un premier fără program e ca un filosof fără operă. Mascotă atârnată de gâtul unor partide fără lideri, ţintă predilectă a pasionaţilor de pupincurism”.
