Rupţi de civilizaţie, pentru 3 copii şi părinţii lor singura avere e bucuria de a fi împreună, în familie. Deşi uneori adorm flămânzi, iar copiii visează la ciocolată sau la marea, pe care au văzut-o doar în fotografii.
Andreea, Dumitru şi Dumitra. Trei copii care abia se văd printre sutele de oi pe care le mână spre părâu, cu îndemânarea unui om mare. Dumitra are 4 ani, Dumitru 5 şi Andreea 9.
Lumea lor e un vagon care le ţine loc de casă, cât părinţii muncesc la o stână din Alba. Şi câmp, cât vezi cu ochii. Jucării nu au avut niciodată, iar la oraş nici nu mai ţin minte când au fost ultima oară.
"- Ce e în sufletul unei mame care nu poate să îi ofere copilului tt ce ei cer?
- Este foarte dureros. Când copilul îți cere să meargă la un loc de joacă sau într-o vacanță. O mamă suferă foarte mult când nu poți să îi oferi. Dar noi suntem fericiți așa cum suntem", a fost răspunsul unei mame care își crește copiii în mijlocul câmpului.
Fericirea lor vine din viaţa simplă şi din iubirea pentru familie. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ce au şi se bucură că sunt sănătoşi. Deşi uneori părinţii adorm seara flămânzi, dar mulţumiţi că ultima bucată de pâine le-au dat-o copiilor.
În vagonul în care se adăpostesc nu au curent electric, nici căldură.
Andreea nu ar da viaţa liniştită de la stână pe cea de la oraş, deşi visează câteodată la gustul ciocolatei sau al prăjiturilor din cofetărie şi ar dori ca mama să-i cumpere măcar acum prima păpuşă.
De când s-au închis şcolile, fetiţa de nouă ani nu mai ştie nimic de colegii ei şi nici n-a mai primit vreo veste de la doamna învăţătoare.
Sunt săraci, dar ne dau tuturor o lecţie importantă. Cea mai mare avere a lor este familia şi bucuria de a fi împreună. Un voluntar care i-a descoperit e singura lor legătură cu civilizaţia.
"E un cumul de sentimente care te incearca de fiecare data cand vezi un om simplu si cu sufletul mare si muncitor. Faptul ca ei au tot timpul un zambet pe fata, mi-am dat seama ca ei cauta apropierea umana si micile placeri. Semnal nu este, electricitate nu este, de multe ori tot ceea ce luam noi de normal, sorect, aici nu exista, ei traiesc dupa alte principii. Am incercat sa aduc un panou fotovoltaic, sa aiba curent si sa-si poata incarca rudimentarul telefon, acela cu butoane", a declarat Marian Robert, voluntar.
Pentru cei trei copii vacanţa care bate la uşă nu are nicio semnificaţie. Zilele lor curg la fel, între nevoia de a-şi asigura traiul zilnic şi grija pentru stâna familiei.
Într-o zi, Andreea, speră să evadeze din lumea ei mică şi să vadă marea, altfel decât în fotografii.
