Trebuie să înţelegem că acest fenomen este cât se poate de normal, având în vedere complexitatea uriaşei maşinării. O piesă nu a funcţionat corect. Ca atare, ea va trebui reparată sau înlocuită; pentru asta, zona respectivă trebuie încălzită, aşa cum se va vedea în continuare.
Proiectul de aproape patru miliarde de euro a fost demarat în 1983, iar lucrările pentru construirea acceleratorului au început în 1996, în Alpii elveţieni. Acceleratorul a fost oprit prima dată la câteva zile de la lansarea din 10 septembrie. De vină a fost atunci o problemă electrică ce a afectat sistemul de răcire.
La graniţa dintre Elveţia şi Franţa, CERN - cea mai importantă instituţie dedicată cercetării originilor materiei - a instalat cel mai mare şi mai puternic detector de particule creat vreodată: un dispozitiv cântărind 12.000 de tone, desfăşurat într-un tunel cu o lungime de 27 de kilometri, având ca principal component, pe lângă alte 14 părţi, un uriaş magnet de 2000 de tone, 16 metri înălţime, 17 metri lăţime şi 13 metri lungime. La o adâncime de 100 de metri sub Alpi, un inel cu o circumferinţă de 27 de kilometri a fost supus unui proces de răcire, timp de doi ani, pentru a ajunge la o temperatură de minus 271,3°C, cu aproape două grade mai ridicată decât zero absolut.
Aşadar, zona în care a apărut defecţiunea, mai rece decât spaţiul cosmic, este reîncălzită în prezent, iar procesul este de durată. Piesa face legătura între doi magneţi, potrivit comunicatului CERN, iar încălzirea zonei va dura circa o lună. În acest interval, va avea loc lansarea oficială, la data prevăzută de 21 octombrie, în prezenţa a numeroase oficialităţi.
În jurul inelului sunt instalate patru mari detectoare în interiorul cărora se vor produce coliziunile dintre pachetele de protoni (particule din familia hadronilor, de unde vine şi numele acceleratorului). Viteza acestor particule va ajunge la 99,999% din viteza luminii. La momentul maxim, se vor produce 600 de milioane de coliziuni pe secundă, ceea ce ar putea permite apariţia unor particule ce nu ar putea fi observate prin nici un alt procedeu cunoscut până la această oră.
Apocalipsa nu este prevăzută în agenda experimentului
Energia imensă despre care se discută atât de intens de săptămâni întregi nu este menită a declanşa o catastrofă. Sigur, vitezele precizate sunt de neimaginat, dar ele se aplică unor particule de dimensiuni foarte mici. Prin urmare, energia de care se tem cei mai mulţi poate fi comparată cu cea a unui ?ţânţar în zbor?, potrivit fizicienilor. Dacă ar exista cel mai mic risc pentru omenire, experimentele ar fi întrerupte. Sute de ingineri, cercetători şi laureaţi ai premiului Nobel sunt implicaţi, mii de oameni din culturi şi ţări diferite.
Cea mai amănunţită explicaţie o dă Adrian Buzatu, doctorand în fizica particulelor la universitatea McGill (Montréal), pentru FizicaParticulelor.ro: ?Ce a dus de fapt la această defecţiune care a oprit LHC? În urma scurgerii masive de heliu în sectoarele 3-4 (...), o piesă ce realiza conexiunea între doi magneţi ai acceleratorului nu a mai funcţionat corect. Pentru a putea înţelege ceea ce s-a întâmplat, magneţii implicaţi în incident trebuie deschişi şi analizaţi. (...) Zona afectată din electromagnet a început să conducă curentul electric cu pierderi de căldură, iar în scurt timp întregul magnet era cald, nu mai era superconductor şi nu mai putea produce câmpul mangetic intens necesar pentru LHC.? Ca atare, zona este readusă la temperaturi normale, iar întregul proces va dura între trei şi patru săptămâni.
Helium@LargeHadronCollider ? Ce rol îndeplineşte heliul în LHC?
Ella Moroiu, Antena3.ro
