În ciuda originii sale germane, în august 1916, Regele Ferdinand I a decis intrarea României în Primul Război Mondial de partea Franţei şi Marii Britanii ce formau Antanta. După o serie de victorii limitate, românii s-au trezit sub o presiune militară uriaşă a armatelor Puterilor Centrale, în principal cele germane şi austro-ungare, care atacau din mai multe direcţii teritoriul Regatului. La începutul anului 1918 puţini mai sperau într-o evoluţie favorabilă României. O mare parte a ţării, inclusiv Capitala, era ocupată de germani şi bolşevicii, care preluaseră puterea în Rusia, au încheiat pacea cu Puterile Centrale.
Izolată, România a semnat un tratat înrobitor cu statele din blocul Puterilor Centrale. Românii din Basarabia s-au unit cu Regatul în luna martie, pe fondul dispariţiei Imperiului Ţarist. Câteva luni mai târziu, situaţia de pe frontul de vest a cunoscut o răsturnare spectaculoasă permiţând armatei române, refăcute după pierderile din cei doi ani de război, să reintre în conflict alături de puterile Antantei. Imperiile multinaţionale s-au destrămat, iar locul lor a fost luat de statele naţionale.
România Mare s-a născut curând după aceste evenimente. Bucovina s-a alăturat regatului la 28 noiembrie, iar la 1 decembrie 1918 românii din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş se declarau pentru unirea cu Regatul României. Zece zile mai târziu, Sfatul Ţării din Basarabia renunţa la toate condiţiile cerute în martie, în momentul unirii cu România. La 14 decembrie regele Ferdinand promulgă decretul prin care se consfinţeşte decizia populară de la Alba Iulia.
Antena 3
