Aproape 200 de imobile sunt catalogate drept pericol public, iar 92% dintre ele au fost construite înainte de 1940. De consolidare, nici nu se pune problema. În ritmul actual de lucru, abia peste 154 de ani putem spune că vom scăpa de bulinele roşii de pe clădiri.
În seara zile de 4 Martie 1977, bucureştenii au trăit 56 de secunde de groază. Un cutremur de 7,2 pe scara Richter a pus la pământ zeci de clădiri din Capitală. La lumina zilei s-a văzut adevărata tragedie.
Bilanţul a fost şocant: aproape 1.600 de victime, 90% din Bucureşti. 11.221 răniţi în total, peste 8.000 dintre ei, doar din Capitală.
La 38 de ani de la puternicul cutremul din 77, autorităţile române nu şi-au învăţat lecţia. Din cele aproape 190 de imobile, care se înscriu în categoria de întâi de risc - pericol public, doar 16 au fost consolidate.
Autorităţile au lucrat extrem de lent, se arată într-un raport din 2013 al Curţii de Conturi. În aceste condiţii, clădirile ar putea fi reparate şi considerate sigure abia peste 154 de ani.
La fel ca şi zona Unirii, Tineretului sau Fundeni. La polul opus, cei mai protejaţi în cazul unui cutremur devastator sunt cei care locuiesc de-a lungul Dâmboviţei şi în zonele Metalurgiei sau IMGB. Cu toate astea, se arată în acelaşi raport al curţii de Conturi, un dezastru major ar însemna pentru Capitală un timp foarte mare de reintrare în funcţiune a sistemelor vitale. În acest moment, la un număr mare de sinistraţi se suprapune, numărul redus de specialişti, medici şi personal medical pentru ajutorarea celor cu dizabilităţi, dar şi un număr redus de muncitori pentru realizarea lucrărilor de reconstrucţie.
