Victimele traficului de persoane resping sprijinul oferit de guvernul britanic de teamă că vor fi deportate

Mii de victime ale traficului de persoane au refuzat sprijinul oferit de guvern, multe dintre ele din teamă față de autorități sau de teama deportării, scrie The Guardian.

Potrivit unor date bazate pe cercetări realizate de Institutul Britanic pentru Drept Internațional și Comparat și de Fundația pentru Combaterea Traficului de Persoane din cadrul Universității Oxford, aproape 6.000 de victime ale traficului au respins anul trecut sprijinul oferit prin Mecanismul Național de Trimitere (NRM) destinat victimelor sclaviei moderne.

Cercetătorii au identificat mai multe motive în rândul respondenților, printre care teama de traficanți, faptul că primeau ajutor din alte surse, dorința de a lăsa în urmă experiența traficului sau reticența de a colabora cu autoritățile britanice.

Anul trecut, au fost înregistrate peste 19.000 de sesizări în cadrul Mecanismului Național de Trimitere (NRM).

Potrivit cercetărilor realizate de organizația After Exploitation, numărul persoanelor identificate ca victime și trimise către NRM, dar refuzate încă din etapa inițială, a crescut cu 290% în doi ani – de la 12% în 2022 la 47% în 2024.

O altă cercetare, realizată de aceeași organizație a arătat că, dintre cele 51.193 de cazuri de sclavie modernă raportate la Ministerul de Interne britanic între ianuarie 2021 și mai 2024, doar în 133 de cazuri victimele au depus cereri de despăgubire.

Date obținute de The Observer arată că mii de victime ale traficului de persoane provenind din Albania și Vietnam – două dintre cele mai frecvente țări de origine ale victimelor – au fost returnate în aceste state după ce au intrat în contact cu Mecanismul Național de Trimitere (NRM). Potrivit datelor, aceste returnări au fost atât voluntare, cât și forțate.

Între ianuarie 2020 și septembrie 2024, 2.427 de victime ale traficului au fost returnate în Albania și Vietnam, toate având fie decizii pozitive privind existența unor motive rezonabile, fie decizii finale favorabile care confirmau statutul lor de victime.

„Faptul că aproape 6.000 de persoane aleg să nu fie trimise pentru sprijin legal este extrem de îngrijorător și arată un sistem care este de multă vreme suprasolicitat și sub presiune.

Cercetările noastre arată că mulți dintre aceștia refuză sprijinul din cauza fricii față de autorități sau a informațiilor de slabă calitate pe care le primesc despre sistemul menit să îi ajute. Lipsa de încredere în autorități joacă, de asemenea, un rol important, mai ales după adoptarea unor legi anti-imigrație care au privat mulți supraviețuitori de protecție”, a declarat Liz Williams, director pentru politici publice la Centrul pentru Politici și Dovezi privind Sclavia Modernă și Drepturile Omului.

Luna trecută s-a împlinit un deceniu de la adoptarea Legii privind Sclavia Modernă, un act legislativ de referință inițiat de fosta prim-ministră Theresa May.

Într-o dezbatere parlamentară recentă, deputatul Craig Murray a făcut referire la Mecanismul Național de Trimitere (NRM), care se confruntă cu un volum uriaș de cazuri nerezolvate și are nevoie, în medie, de 831 de zile pentru a procesa un dosar de trafic de persoane.

„Instrumentul este, practic, complet disfuncțional în prezent”, a declarat acesta.

Ministra pentru protecția victimelor, Jess Phillips, a declarat că au fost angajați 100 de noi membri în echipa responsabilă cu gestionarea cazurilor din cadrul Mecanismului Național de Trimitere (NRM), în încercarea de a reduce restanțele. Ea s-a angajat să elimine complet blocajul din sistem până în decembrie 2026.

Esme Madill, avocată în cadrul Migrant & Refugee Children’s Legal Unit – organizație care derulează proiectul Breaking The Chains, dedicat tinerilor albanezi victime ale traficului – a avertizat că unele dintre victimele cu care au lucrat au fost retraficate după ce au fost returnate în Albania.

„Abordarea actuală a guvernului față de victimele albaneze ale traficului, care insistă că acestea pot fi returnate în siguranță în Albania, produce efecte grave, întrucât bărbați, femei și copii sunt retraficați atât în Regatul Unit, cât și în Albania,” a spus Madill.

„Tinerii sunt ținuți legați de glezne în sere de cultivare ilegale, unde sunt închiși de traficanți. Sunt adesea singuri, câte 23 de ore pe zi, în condiții care le pun viața în pericol – expuși la substanțe chimice toxice și la cablaje electrice improvizate, cu risc ridicat de incendiu. Impactul asupra sănătății lor fizice și mentale este devastator. Iar acești copii și tineri nu cred, pe bună dreptate, că cerând protecție autorităților britanice vor fi, cu adevărat, în siguranță. Am oferit sprijin unei fete de 17 ani care reușise să scape dintr-o rețea de trafic, dar a fost totuși returnată în Albania, unde a fost imediat forțată să se prostitueze”, a adăugat avocata.

Potrivit unui raport realizat de Camera Lorzilor privind Legea Sclaviei Moderne, publicat în octombrie anul trecut, doar 2% dintre victimele traficului ajung să își vadă traficanții urmăriți penal. În același timp, cercetările Centrului pentru Politici și Dovezi privind Sclavia Modernă și Drepturile Omului indică faptul că numărul victimelor ar putea fi mai mare decât cel al traficanților care se află în închisoare.

„La zece ani de la adoptare, promisiunea de justiție a Legii Sclaviei Moderne rămâne neîndeplinită. Mii de oameni sunt exploatați în condiții extreme în fiecare an, confruntându-se cu amenințări, violență și intimidare.

Avem nevoie de o nouă strategie, axată pe prevenție și pe politici care să abordeze cauzele profunde ale exploatării – precum sărăcia, excluziunea socială sau lipsa oportunităților prin care oamenii să-și poată întreține familiile”, mai spune Liz Williams.

Ministerul de Interne britanic a transmis că „depune eforturi pentru a elimina restanțele privind deciziile finale din cadrul NRM, în urma unui număr record de sesizări înregistrate anul trecut. Potențialele victime ale sclaviei moderne care solicită azil vor fi tratate cu grijă, iar nicio persoană care se află într-un risc real de a suferi vătămări grave nu va fi trimisă înapoi în țara de origine”.